Câţi dintre chiriaşii municipiului Oradea nu şi-ar dori să fie proprietarii unei locuinţe fie ea situată chiar şi la periferie? Sau câţi specialişti din agricultură, învăţământ, sănătate, administraţie şi alte instituţii publice care nu au nicio proprietate imobiliară sunt măcar chiriaşii unei locuinţe de serviciu aflată în proprietatea statului? Cu toate acestea, pentru Daniela Pusta, concubina secretarului general al PD-L Bihor, preşedinte al PD-L Oradea, consilier local şi unul din candidaţii la primărie din partea aceleiaşi formaţiuni politice, Mircea Matei, obţinerea unei locuinţe de serviciu chiar în centrul municipiului nu a fost decât un "galop de sănătate"...


AIO, AIO, copii şi fraţi!
Povestea a început în luna martie a anului 2007, când, potrivit declaraţiei prof. Ruben Filimon, directorul Colegiului Tehnic "Mihai Viteazul", unde Daniela Pusta ocupa un modest post de suplinitoare, aceasta şi-ar fi depus la Administraţia Imobiliară Oradea (AIO) o cerere, prin care solicita o locuinţă de serviciu. Potrivit aceluiaşi director, câteva zile mai târziu, conducerea şcolii a făcut intervenţii la AIO pentru obţinerea respectivei locuinţe. "Eram obligat să fac aceste demersuri, altfel aş fi riscat să fiu acţionat în instanţă pentru abuz în funcţie", ne-a declarat Ruben Filimon, menţionând că, la finele lunii mai 2007, conducerea unităţii şcolare a primit o înştiinţare cu privire la alocarea locuinţei de serviciu solicitate. Un aspect interesant în această poveste îl reprezintă faptul că, la data repartizării locuinţei de serviciu, contractul de muncă al Danielei Pusta era deja suspendat, aceasta aflându-se în concediu de maternitate. Mai mult, după câteva luni, aceasta şi-a "mutat" locul de muncă la Primăria municipiului Oradea, părăsind astfel, după nici trei ani, şcoala care a înzestrat-o cu locuinţa de serviciu.

Închiriat sau cumpãrat?
Reprezentanţii AIO susţin însă că situaţia repartizării acestei locuinţe este diferită faţă de ceea ce ne-a relatat directorul Filimon. Potrivit acestora, în anul 2007 au fost primite şi înregistrate de la diverse instituţii 10 solicitări de atribuire a unor locuinţe de serviciu pentru angajaţii acestora, doar două fiind depuse de către unităţi de învăţământ orădene. Funcţionarii AIO susţin, însă, că solicitarea se face direct de către instituţii şi nicidecum de către angajaţii acestora, care ar urma să beneficieze de ele, contrazicându-l astfel pe directorul Ruben Filimon, care ne-a declarat cu totul altceva... Conform evidenţelor AIO, cele două instituţii de învăţământ care au solicitat locuinţe de serviciu în cursul anului 2007 au fost Colegiul Tehnic "Mihai Viteazul" şi Liceul cu Program Sportiv "Bihorul". "Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a intra în posesia unei locuinţe de serviciu sunt cele stabilite de Legea 114/1996 - Legea Locuinţelor - cu toate modificările şi completările ulterioare. În acelaşi timp, este de reţinut şi faptul că viitorii beneficiari trebuie să fie angajaţi ai unei instituţii publice şi să nu deţină alte proprietăţi", ne-a declarat un reprezentant AIO. Tot potrivit acestora, astfel de locuinţe pot fi cumpărate abia după ce sunt închiriate o perioadă de minim cinci ani. Însă, conform declaraţiei de avere a Danielei Pusta, datată 2 ianuarie 2008, aceasta a dobândit locuinţa chiar în anul 2007 prin... cumpărare.

Alba-neagra cu locuinţele statului
Deşi, potrivit AIO, cealaltă persoană de la Liceul cu Program Sportiv "Bihorul" care ar fi beneficiat de o astfel de locuinţă este profesorul de educaţie fizică Sorin Buhaş, acesta a rămas mut de uimire când a aflat că este inclus pe lista persoanelor ce au primit locuinţă de serviciu. "Este adevărat că în urmă cu câţiva ani am rugat conducerea şcolii să depună o cerere la AIO, prin care să solicite acordarea unei astfel de locuinţe, dar totul a rămas în stadiul de cerere, adică nu am primit niciun răspuns de la ei", a precizat Sorin Buhaş. La fel de contrariat s-a arătat şi Daniel Negrean, purtător de cuvânt la Inspectoratul Şcolar Judeţean Bihor, aflând că anul trecut au existat unităţi de învăţământ care au primit locuinţe de serviciu. "De cel puţin zece ani ISJ Bihor nu a mai beneficiat de astfel de locuinţe. Până şi actualul inspector şcolar general, care are domiciliul în Aleşd, a fost nevoit să-şi închirieze o locuinţă în Oradea de la o persoană particulară. Statutul personalului didactic prevede eventuala asigurare a unor astfel de locuinţe doar pentru profesorii titulari din mediul rural", a mai precizat acesta.

Minciuna are picioare scurte
Informaţiile contradictorii ne-au parvenit de-a lungul întregii anchete desfăşurate cu privire la acest dosar. La declanşarea scandalului, directorul Administraţiei Imobiliare Oradea, Marcel Boloş, a negat că ar avea vreo cunoştinţă despre vreun imobil repartizat Danielei Pusta. Ieri însă, prin amabilitatea angajaţilor de la SCCTI Bihor, am văzut că pe contractul de închiriere cu numărul 676/6.06.2007 era semnătura acestuia, precum şi a fostului primar Petru Filip. La acea dată, Daniela Pusta devenea, până în 2009, chiriaşa unui imobil de 85,7 mp, constând în două camere, situat pe Calea Republicii la apartamentul 23, la etajul doi al clădirii monumentului de arhitectură Palat Apollo.
O lună mai târziu, mai exact pe data de 31 iulie 2007, angajaţii AIO trimiteau către SCCTI "dosarul Pusta", iar peste două zile, mai exact pe data de 2 august 2007, contractul de vânzare-cumpărare era semnat. Un contract care ar face fericit pe orice orădean: apartamentul de pe strada Republicii a costat doar 38.500 lei, adică vreo 10.000 de euro! Şi asta în condiţiile în care, un imobil în zonă este evaluat la... 250.000 euro.

Punct şi de la capăt
Dacă unele persoane stau ani la rând pe listele de aşteptare pentru a putea locui cu chirie în apartamentele sociale sau de serviciu, iată că în cazul altora se poate intra, în timp record, în posesia unei locuinţe, în dispreţul legii şi, mai ales, în cel al semenilor pe care aceleaşi persoane nu se sfiesc să se bată cu cărămida în piept că le reprezintă. Nu ştim care va fi subiectul breefingului de presă convocat astăzi de primarul interimar Mihai Groza, care, de la izbucnirea acestui scandal locativ, s-a rezumat la a nega vreo implicare în atribuirea în cursul anului trecut a locuinţei către Daniela Pusta, dar aşteptăm din partea domniei sale o implicare fermă în demontarea - inclusiv pe cale juridică - a acestei veritabile inginerii imobiliare. Altminteri, n-am vrea să credem - şi pe cale de consecinţă să-i determinăm şi pe cititorii noştrii s-o facă - că pentru primarul Oradiei, fie el şi interimar, interesul mărunt, politic, primează celui general, al majorităţii cetăţenilor acestui municipiu. Sau ne înşelăm, domnule dr. ing. Mihai Groza?