Modul absurd în care Biroul Electoral Central - autoritatea supremă în rezolvarea controverselor la scrutinurile din România - a gestionat criza din comuna ieşeană Voineşti după decesul unui candidat transformă din nou România, cu instituţii cu tot, în motiv de băşcălie şi posibil subiect de film.

Corespondentul unui post TV spunea, duminică, despre moartea, în ziua scrutinului, a unuia din candidaţii intraţi în turul II al alegerilor locale din Voineşti că este un incident care aşează comuna ieşeană pe harta electorală a României. Situaţia este, să recunoaştem, inedită. Însă un eveniment dramatic pentru familia omului, pentru apropiaţii săi şi cel mult interesant pentru publicul decent - căci ilar poate fi doar pentru mitocani - a fost transformat de instituţiile statului într-o teribilă băşcălie. Primul care a pus umărul la aruncarea în derizoriu a morţii unui om a fost Parlamentul, care atunci când a făcut Legea electorală nu a gândit rezolvări pentru orice problemă pe care o poate genera decesul unui candidat. Legea fiind ambiguă, cineva trebuia să rezolve problema. Cine altcineva decât BEC, instituţia supremă în materie de alegeri în România. Şi BEC a decis, imediat ce a fost anunţat de moartea candidatului, că alegerile pot continua. Aşadar, BEC i-a trimis pe cei din Voineşti, care în mod sigur aflaseră de moartea unuia din cei doi candidaţi, care - fapt nu lipsit de importanţă - le fusese primar în ultimii 18 ani, să aleagă în continuare între un mort şi un om viu. Cei din Voineşti, oameni simpli, s-au dus conştiincioşi la vot şi mulţi dintre ei, în semn de respect sau impresionaţi de drama fostului lor primar, PSD-istul Neculai Ivaşcu, l-au votat şi au făcut ca situaţia de la Voineşti să treacă la un alt nivel al paradoxului: mortul a ieşit primar. În faţa evidenţei că un mort nu poate fi primarul niciunei localităţi, nici măcar Neculai Ivaşcu şi nici măcar la Voineşti, BEC-ului i s-a cerut din nou ajutorul. Ce e de făcut în această situaţie? BEC a decis, deja halucinant: "voturile exprimate pentru un candidat care a decedat nu pot fi considerate «valabil exprimate» în sensul legii, fiind lipsite de orice efecte juridice".

Permiteţi-mi să traduc: BEC a aflat că unul din cei doi candidaţi la funcţia de primar a murit în dimineaţa scrutinului, dar i-a trimis pe oameni să(-l) voteze în continuare, ca şi când nimic nu s-a întâmplat. După ce oamenii l-au votat, au aflat cu stupoare că au făcut ceva ce nu e valabil în sensul legii. Adică acelaşi BEC - o instituţie a statului, să nu uităm! - care, ştergând pe jos cu logica, i-a trimis în urmă cu nici o zi să voteze un mort, le spune acum celor din Voineşti că au votat mortul degeaba. Graţie BEC, mulţi au dezbătut, duminică şi luni, povestea de la Voineşti cu ton "de mişto", căutând rezolvări - unele mai serioase, altele cu fantome şi strigoi - ale problemei celor din comuna ieşeană.

Istorioara de la Voineşti este, în tragismul ei, o radiografie perfectă a unei Românii în care absurdul instuţional dă de pământ deseori cu logica bunului simţ. Şi mai este o nouă poveste pe care, din Uniunea Europeană din care facem parte, numai un român o poate înţelege, pentru nicio altă naţie, oricât de bine şi corect ar fi ea explicată, neputând trece decât drept un basm de adormit copiii.