"Somnul raţiunii naşte monştri", exemplifica Goya cu genialu-i talent plastic. Absurditatea feudalismului târziu spaniol are ceva în comun cu absurditatea tranziţiei româneşti, în legătură cu care putem spune "Lipsa profesionalismului naşte monştri!" La început de secol XX, Iorga spunea că într-o ţară cu cât sunt mai multe legi şi mai stufoase cu atâta adevărul suferă, iar cu cât sunt mai puţine şi mai clare legile cu atâta adevărul este mai viu (citez cu aproximaţie din memorie). Observaţia realistă a lui Iorga este valabilă nu doar pentru justiţie, ci şi pentru administraţie. Ne-am dorit democraţie, dar eram obişnuiţi să gândim totalitar. Ne-am dorit viaţă privată, dar eram obişnuiţi să trăim din ce ne dă statul, din ce putem trişa de la stat. Ne-am dorit legi drepte, respectând individul, dar eram obişnuiţi să trăim, trişând legile. Amatorii de alpinism social au ocupat şi blocat toate cărările spre vârfurile de decizie socială. Căţărătorii, ca orice căţărători, nu au în gând decât performanţa căţărării şi beneficiul. Nu au fost în stare să înţeleagă şi nici nu i-a frământat soarta societăţii. Ce a fost din toate acestea? Privatizarea s-a transformat în hoţie. Legislaţia care trebuia să garanteze regulile sociale a fost băgată în ceaţă, hăţişuri de legi, care se bat cap în cap, adevărate veste antiglonţ pentru căţărători. Europa ne-a pretins nişte standarde şi nişte principii care trebuiau exprimate în legi plantate însă în hăţişurile intereselor legislative autohtone. Voi da un exemplu din cele cu care am eu de a face ca psihiatru. Sub presiunea Europei, avem Legea drepturilor pacienţilor, care prevede în capitole speciale dreptul la informaţie medicală, consimţământul pacientului privind intervenţia medicală (obligatorie) etc... şi dreptul confidenţialităţii informaţiilor şi viaţă privată a pacientului în care scrie negru pe alb, art. 21: "Toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul pacientului". Art. 22: "Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres". Ei bine, având această lege, ce aduce ulterior guvernul, MSP şi MIRA (Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative) prin HG 860/28.07.2005; 770/199/2007 şi M.O. 344/21.05.2007 şi Legile 143/26.06.2007, 169/2002, 39/2003, 522/2004; OUG 121/2006? În Legea 143/2007, la art. 1 prin droguri se înţelege (în tabelele anexă I-III) totalitatea tranchilizantelor şi hipnoticelor, cele mai prescrise şi mai consumate medicamente din lume, în aceeaşi oală cu etnobotanicele şi "alte droguri". Câţi oameni, după o vârstă, nu au consumat măcar o dată un liniştitor sau un somnifer? Ei bine, conform acestor legi aiurite, toţi aceşti oameni sunt consumatori de droguri, dacă ele sunt definite de lege ca droguri. La art. 2 al aceleiaşi legi: "Cultivarea, fabricarea, experimentarea, prepararea, transformarea... transportul, procurarea, cumpărarea... se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi". În această categorie intră, conform definiţiilor din lege, toţi fabricanţii de medicamente, farmaciştii care vând, doctorii care prescriu şi bolnavii care cumpără şi consumă acele medicamente. Adică politicienii nu sunt capabili (sau nu vor, sau execută) să rezolve problemele etnobotanicelor, aducând suferinţă şi moarte în casa multor români, dar dau legi prin care pot fi declaraţi apţi de închisoare oameni suferinzi, medici şi farmacişti. Ordinul 770/2007, în loc să corecteze erorile amintite, adăugă la droguri şi alte clase de medicamente: antidepresive şi antiparkinsoniene, mai mult, în "Metodologia de monitorizare a urgenţelor medicale datorate consumului de substanţe psihoafective în Anexa 3 se adaugă (da, citiţi bine!): Tulburări mentale şi de comportament legate de consumul de alcool (cod F 10), Tulburări mentale şi de comportament legate de consumul altor stimulente, inclusiv cofeina (cod F 14), adică precizăm noi şi cafeaua conţine cofeină, Tulburări mentale şi de comportament legate de consumul tutunului (F17). Mă întreb atunci câţi dintre cetăţenii români nu pot fi interpretaţi ca fiind consumatori de droguri? Toţi ceilalţi sunt pasibili de închisoare. Dumneavoastră în ce categorie vă situaţi? Toate acestea sunt legi. Pentru Dumnezeu, cine sunt cei care ne (ne-au) conduc (condus), cine sunt cei care fac legi? Sau suntem într-adevăr un stat poliţienesc şi este bine să existe în rezervă... orice interpretabil... . În baza tuturor acestor legi Agenţia Naţională Antidrog, prin adresa 3257226/17.02.2012, solicită ca toate cazurile ajunse la UPU (Unitatea de primiri urgenţe), în fiecare lună până pe 5 a lunii să se predea lista cu toate aceste cazuri (diagnostice) prin "adresă de înaintare sau proces verbal de predare-primire". Cererea este adresată prin Spital şi Secţiilor de Psihiatrie. Dar, dând aceste informaţii (pe care personal am refuzat să le dau) nu încalc legea drepturilor pacientului, dreptul lui la confidenţialitate?  Care lege să o încalc, pentru că, oricum aş proceda, încalc o lege? Este absolul aiuritor! Dar există oameni pentru interesul cărora au apărut aceste legi, acest stufăriş legislativ, aceste contradicţii, care fac ca, oricum ai proceda, poţi fi interpretat ca fiind în culpă. Dar acesta este un alt subiect, tot atât de dureros social. Intrăm în anul minciunilor, anul electoral. Credeţi că dintre toţi demagogii pe care îi veţi asculta, citi ori vedea la televizor interesează pe cineva aceste aspecte?