Deputatul Adrian Năstase a privit de pe margine vreo doi ani vânzolelile din partidul fără linişte numit PSD şi - intrigat că nimeni nu-l invită în teren din exilul de la galerie - s-a decis, cu instinctul sigur de vânător, că e timpul să ţintească.

Nu orice şi nu oricum. Pentru că deputatul a fost şef de guvern, şef de partid şi era sa fie şef şi în Dealul Cotrocenilor. A avut cam tot ce îşi poate dori un politician. Diferenţa majoră între el şi Mircea Geoană este că acesta din urmă a avut câte ceva şi a rămas mai mult cu visele. Adrian Năstase ar fi putut să ducă liniştit un trai de rentier, foiletând amintiri dulci din vremurile bune. Numai că, marele "ex" este şi un mare orgolios. Penitenţa nu l-a domolit, nu l-a făcut mai reflexiv şi, în multe privinţe, nu l-a adus cu picioarele pe pământ. Doar a stârnit jarul vanităţilor personale. Lui Năstase i se pare acum perfect firesc să ceară mult, în amintirea a ceea ce a fost.
Cum ştie să se ţină în frâu, l-a scos de undeva pe surprinzătorul Năstase cel bun. Tipul inteligent, care ştie să lege dibaci şi cu miez vorbele, cu talentul de a se victimiza cu o anume catifelare. Editorialistul, "blogărul", tatăl afectuos, soţul grijuliu, globe-trotter-ul care-şi bea cafeaua cu marii foşti ai lumii. Din privitor de la galerie a ajuns să aibă galerie. Oamenii şi jurnaliştii (care sunt de două ori oameni şi de două ori subiectivi) şi-au trimis memoria la culcare şi au început să se întrebe dacă nu cumva Năstase cel rău, îngâmfat, rapace e un produs al poveştilor răutăcioase. Un vrăjitor din Oz.
Deputatul a început să apară pe toate ecranele, gazetele şi radio-urile posibile, răspunzând la tot ce se poate întreba. Primind senin înţepăturile inevitabile. Pentru că acest fel de existenţă îi place aprig. Dovadă că, de fapt, nu s-a schimbat. Un moderator caustic de la o televiziune de ştiri i-a solicitat mai deunăzi o analiză a posibilelor alianţe ale PSD. Năstase a răspuns cu aplomb. După care a fost întrebat dacă în propriul partid i se cer părerea, sfatul despre menţionata chestiune. Nu, nu i se cere sfatul şi nu este întrebat. Aici e tragedia persoanei publice Adrian Năstase. Poate, dar nu i se cere.
Adrian Năstase nu ştie să mimeze oferirea cu modestie a serviciilor. Aşa cum a făcut Mitrea cel cuminte şi discret, care a fost premiat cu vicepreşedinţia Camerei şi cu hăţurile campaniei electorale. El vrea să primească mult, în stil mare, scăldându-se generos în lumina reflectoarelor. Cred că, pe undeva, gândeşte cu ghiduşie maliţioasă că, dacă ajunge preşedinte al Consiliului Naţional, se va distra abitir punându-l în umbră cu toate ocaziile posibile pe nesuferitul (lui) de Geoană. Spuneam că Năstase ştie să se victimizeze cu talent. Abil, lasă de înţeles că în partid mulţi se tem de el. De faptul că ar fi o insuliţă autonomă de influenţă. Că ingraţii din PSD îl foarfecă pentru că nu sunt în stare să-l înţeleagă. Că umblă cu liste mânărite şi îi interceptează mesajele cu iz de cinism. Aşa îşi face o nouă legendă personală. La Consiliul Naţional, neînţelesul Năstase va trebui să ceară votul ingraţilor.Care sunt mulţi şi afurist de manevrabili. Corect este să spunem că există o posibilitate de a câştiga. Dacă va pleca pe scut, va rămâne să se legene în himerele noilor poveşti despre sine.