Comentariile din presa ultimelor zile vorbesc despre festivităţile ocazionate de serbarea zilei oraşului din acest an ca despre cele mai fastuoase (noi ne bucurăm din suflet de dezvelirea statui lui Aurel Lazăr, după ce mai mulţi ani evenimentul a fost dat de-o parte) din ultimii ani. Evenimentul merită într-adevăr să fie celebrat cu mult fast, pentru că rareori se întâlnesc în aceeaşi zi calendaristică două evenimente decalate în timp (la 26 de ani distanţă: semnarea - în 1918 - în casa dr. Aurel Lazăr a „Declaraţiei de la Oradea" care proclama voinţa unanimă a românilor din Transilvania de Unire cu România şi respectiv - în 1944 - eliberarea oraşului de sub ocupaţia străină instaurată în urma odiosului Diktat de la Viena din 30 august 1940) care să aibă semnificaţii atât de profunde pentru istoria unui oraş (şi chiar a unei naţii, am putea spune, fără teama de a greşi) precum cele care au impus Ziua Oradiei pe data de 12 octombrie.

Corifei cu har din media au relatat pe larg în cele mai mici amănunte derularea manifestărilor. Ne vom mărgini să facem câteva comentarii pe marginea evenimentului „stelar" generat de prezenţa în mijlocul muritorilor din Oradea a celui care a zdruncinat din temelii toate barometrele de opinie cu prilejul Referendumului din 19 mai 2007, arătând, fără putinţă de tăgadă, cârcotaşilor de pe la colţuri (inclusiv „celor 322") că se bucură de atâta preţuire în rândul românilor cum numai Nicolae Ceauşescu mai reuşise pe vremuri (ca şi procente de votanţi). Dacă „Toamna orădeana" a fost lipsită de această dată de evenimentul tradiţional reprezentat de „Săptămâna teatrului scurt", organizatorii „portocalii" au considerat probabil că un spectacol de circ (pe fondul specificelor „băi de mulţime" - vezi vizitele actualului edil-şef al orasului în „enclava Guttenberg" din campania pentru locale în 2004, unde a putut admira caii băştinaşilor, rânjind prin geamurile deschise de la etajele superioare ale unui bloc) ar fi binevenit pentru a suplini această lipsă. Deh, vine campania pentru europarlamentare, iar ce poate fi mai bun decât să reuşeşti să îmbini plăcutul cu utilul?
La orele serii, circulaţia pe strada Iuliu Maniu a fost blocată de trecerea unei coloane oficiale de gradul zero. Sărbătoarea oraşului a fost înnobilată cum nu se putea mai bine de prezenţa Preşedintelui României însotit de Întâia Doamnă (Despre Maria Băsescu vorbim!) şi greii PD-ului reprezentaţi de un ins ... nu mare de stat (unii zic că-l cheamă Traian Boc), care chiar se crede adesea preşedinte al partidului, de nelipsita Elena Udrea, de un bihorean de-al nostru despre care se spune că urmează să fie uns la conducerea unei autorităţi centrale impropriu denumite DIE şi de un alt „vice" al PD, în persoana deputatului Cezar Preda. Mii de poze au imortalizat evenimentul, mai dihai decât „Eclipsa secolului" din 11.08.1999. Pe aceeaşi scenă pe care în urmă cu câţiva ani nu le-a prea ţinut figura alături de „Vama veche" (atunci băiatul mai mic al regretatatului jurnalist sportiv Ioan Chirilă le-a spus ceva ce nu prea le-a plăcut), acum au dat lovitura alături de Loredana (cea care în urmă cu circa o lună a scandalizat întreaga opinie publică printr-un gest obscen produs live pe scenă în timpul unui spectacol ce a avut loc la Ploieşti), doi dintre „artiştii" despre care se spune că se bucură de aprecierea celor mai mulţi oameni trăitori pe aceste locuri.

La Oradea, în seara de 12.10.2007, a fost un spectacol de neuitat, acompaniat de muuuult zgomot! Ce gaură o fi produs el în bugetul oraşului (al nostru, al tuturor în fond) putem doar să bănuim. Urmaşii noştrii şi urmaşii urmaşilor noştrii... vor afla cu certitudine.