Deşi unii ar tot deschide şampania să sărbătorească creşterea economică, statisticile reci şi fără inimă spulberă pânza de păianjen pe care o ţese premierul, aşteptând să pice alegătorii ca muştele în ea. Iată că mult trâmbiţata creştere economică  e una  sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire, cum ne-ar spune  Caţavencu.

Avem o scădere economică de 1% pe trimestrul al doilea, ca să nu mai vorbim de celelalte statistici care ne plasează pe ultimul loc în Europa, la gradul de civilizaţie, educaţie, sănătate. Până la urmă, minciuna are picioare scurte, oricât de lungi ar fi picioarele celui care o emite nonstop pe ecranele patriei. Realitatea economică nu era reflectată în propaganda guvernamentală, dar ea se resimţea deja în puterea de cumpărare a cetăţenilor şi la oamenii de afaceri. Explicaţii pentru această cădere pot fi multe, de la măsuri aberante, gen taxa pe stâlp, la acciza pe carburanţi, totul coroborat cu o scădere a investiţiilor şi cu o rată de absorbţie a fondurilor europene catastrofală. Dar astea nu contează atât timp cât  bani pentru baroni, camarilă şi campanie se găsesc. În contextul acesta oare cum ar putea suna îndemnul electoral al lui Ponta: nu sunt bun de premier, votaţi-mă preşedinte! De cealaltă parte, candidatul dreptei  ACL începe cu stângul şi promite că va fi un fel de preşedinte al simpozioanelor la Cotroceni, unde va face dezbateri după dezbateri. Ciudată  promisiune din partea unui laconic. Total ruptă de realitate, având în vedere că lupta penalilor cu justiţia va fi tot mai crâncenă. România e o ţară în care, dacă funcţionează cât de cât independenţa justiţiei, scandalul e garantat. Nu trebuie să-l facă preşedintele, pentru că-l fac penalii prin tomahawk-urile lor mediatice ce încep să zboare spre ţeasta justiţiei. În România încă e nevoie de un preşedinte puternic care să lupte pentru consolidarea instituţiilor statului şi să le apere de controlul politicului. Curios că niciun candidat nu vine să promită depolitizarea instituţiilor, lucru ratat de toţi liderii de până acum. Pe acest fundal în care pare că Victor Ponta va fi lăsat să  câştige oricum ceva, preşedinte sau premier, şi cu candidaţi şterşi de partea cealaltă, au apărut şi suspiciunile unui blat politic. La Victor Ponta e clară misiunea, apărarea celor certaţi cu legea, pentru că fără banii lor politica ar însemna doar dezbaterile pe care le promite Johannis. Momentan nu are un rival straşnic pe acest subiect. După intrarea Varanului la beci, lupta de clasă împotriva justiţiei se va ascuţi şi mai tare. Tocmai de aceea e nevoie de un preşedinte care să inspire forţă. România nu e încă la faza de papion european, lupta cu ghiolbanii penali gen Duicu încă necesită un lider intransigent. Deocamdată el nu a apărut, cu toate că numărul de candidaţi creşte, că în rest nu mai creşte nici iarba.