Rezultatul negocierilor purtate la Oradea, în 11-13 iunie a.c., între o Comisie a Ministerului Culturii si Cultelor, Prefectura locală, U.D.M.R. Bihor şi conducerea Muzeului Ţării Crişurilor au rămas în mare parte necunoscute opiniei publice. Comisia, constituită prin ordinul ministrului nr. 2678/9.VI.2003, a fost formată din: Mihai Gorgoi - şeful corpului de control al ministrului, prof. univ. dr. Alexandru Avram - muzeograf la Muzeul Brukenthal din Sibiu, Mihai Rotea - director adjunct al Muzeului de Istorie din Cluj-Napoca, Lia Drăgoi - director al Muzeului Naţional de Arta din Cluj-Napoca, Ionuţ Filip şi Gh. Niculescu - experţi în Direcţia Muzeelor din Bucureşti. Alături de aceşti specialişti, care trebuia să se pronunţe ca atare cu privire la viitorul păstrării colecţiilor de mare valoare adăpostite în Muzeu, participă prefectul judeţului, vicepreşedintele Kiss, Viorel Horj - director al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural National Bihor, directorul Aurel Chiriac şi Cseke Attila, juristul U.D.M.R. Bihor. În ultima zi, la discuţii se alatură şi secretarul general Ioan Hidecuţi. Pretenţiile U.D.M.R. au fost mari de la început. Au cerut evacuarea spaţiului de la etajul I, unde se află şi Capela fostei episcopii, şi parterul din aceeaşi aripă. Aceasta însemna că dispăreau o parte din sălile Secţiei de artă, biblioteca, birourile muzeografilor de la Secţia de Istorie, sala de conferinţe, depozitele cu materiale ale secţiilor amintite mai sus, laboratoarele de restaurare. După discuţii aprinse, s-a ajuns să se cedeze mai puţin (Capela şi alte şapte săli). Preluarea acestui spaţiu se va face în două etape: în iulie, respectiv septembrie a.c., imediat după semnarea protocolului P.S.D.-U.D.M.R. pe plan local. Având în vedere cunoscuta tactică "a paşilor mărunţi" profesată de U.D.M.R. după 1990, pretenţiile minime ale Episcopiei Romano-Catolice satisfăcute astăzi se vor transforma în viitor în cereri ultimative maximale, până la scoaterea în stradă a patrimoniului muzeal şi a colegilor muzeografi. Palatul Baroc va găzdui, apoi, tot felul de instituţii şcolare, culturale şi religioase patronate de U.D.M.R., care, împreună cu instituţiile "marelui erou revoluţionar" T?kes L?szl?, vor contribui la "consolidarea unităţii statului român şi integrarea României în organismele euroatlantice", aşa cum ştie să o facă această "elită europeană" a maghiarimii din România. Ultima etapă a udemerizării spaţiului din jurul Muzeului va consta în transformarea parcului în proprietate privată, cu toate consecinţele ce pot deriva de aici - mai ales închiderea lui ca zonă de agrement pentru locuitorii oraşului. În felul acesta va apărea, sperăm să nu cobim, o "mică Ungarie internă" în mijlocul Oradiei. Planuri aberante de acest gen mai sunt şi pentru alte zone ale Transilvaniei. De altfel, intenţiile U.D.M.R. de a scoate Muzeul din Palatul Baroc rezultă din propunerea făcută în timpul discuţiilor din 11-13 iunie a.c., de a se obţine printr-o Ordonanţă de Urgenţă clădirea Garnizoanei Oradea ca sediu al Muzeului. O informaţie de ultimă oră ne anunţă că a sosit de la Bucureşti "Protocolul" pe care trebuie să-l semneze P.S.D. Bihor cu U.D.M.R. Bihor, în problema Muzeului Ţării Crişurilor. Chiar conducerea pesediştilor bihoreni a fost şocată de conţinutul documentului. Din el rezultă că Episcopia Romano-Catolică de Oradea face un gest de clemenţă, european, tolerând Muzeul în spaţiile sale. Nimic despre drepturile Statului român asupra clădirii, ca proprietar care a investit în refacerea ei, în anii 1967-1971, o sumă, astăzi, exorbitantă. Secretomania care a caracterizat discuţiile P.S.D.-U.D.M.R. în vederea sacrificării Muzeului Ţării Crişurilor face parte din "trocul electoral" profesat de cele două partide. Dacă pentru U.D.M.R. această tactică politică îl ridică în ochii propriului electorat, pentru P.S.D. este încă un cui pe care şi-l înfige singur în picioare, accentuându-şi starea de clătinare şi cădere în sondajele electorale. Deşi verdictul final în procesul dintre Statul român şi Episcopia Romano-Catolică de Oradea, având ca subiect clădirea Muzeului Ţării Crişurilor, se va da doar în decembrie a.c. de către Curtea Supremă de Justiţie, aranjamentele politice P.S.D.-U.D.M.R. se străduiesc să sugereze singura decizie valabilă. Cu alte cuvinte, asistăm la o crasă imixtiune a politicului în justiţie. Cred că este de datoria noastră să facem din apărarea Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea, a altor lăcaşuri de cultură şi ştiinţă din Transilvania şi întreaga ţară un obiectiv mai presus de interesele politice, derivat din bunul simţ, interesul naţional şi european.