Vizita lui Călin Popescu-Tăriceanu la sediul Serviciului Român de Informaţii, cu doar câteva luni înainte de expirarea mandatului de premier, ar putea părea drept un simplu gest de gentileţe care prefaţează ritualul despărţirii de putere.

Relaţiile premierului cu serviciile speciale autohtone au fost, de-a lungul timpului, caracterizate de o cordialitate glacială. În calitate de şef al Cabinetului, Tăriceanu s-a opus constituirii Comunităţii Naţionale de Informaţii în curtea Cotroceniului. În plus, inspirat de Marius Oprea, tânărul istoric neagreat de structurile speciale, dar numit consilier personal pentru probleme de securitate, premierul României a modificat drastic pachetul proiectelor de legi ale siguranţei. Pentru cine nu îşi mai aminteşte, proiectele au fost propuse de Preşedinţie, deşi instituţia nu are drept de iniţiativă legislativă, după ce fuseseră elaborate chiar de către experţii serviciilor de informaţii. De remarcat că acestea nu au fost adoptate nici până în ziua de azi. De asemenea, ca lider al PNL, Tăriceanu a încurajat şi susţinut demersurile vocale ale unor liberali care au încercat, în diverse comisii parlamentare, să investigheze ceea ce au numit excese anti-democratice ale bravilor agenţi români. Norica Nicolai, Radu Stroe sau Crin Antonescu au acuzat în mod repetat implicarea serviciilor în politică, exemplificată prin pretinsa ascultarea a telefoanelor unor politicieni sau chiar prin ipotetica regizare a episodului Hayssam.
Iată că, pe final de mandat, Tăriceanu devine brusc prietenos, călcând pentru prima dată pragul SRI. Sau cel puţin aceasta este prima acţiune de acest fel adusă la cunoştinţa opiniei publice.
Ne-am fi aşteptat, raportându-ne la o presupusă normalitate, ca sensul vizitei şefului Executivului la sediul SRI să fie desluşit de comunicatele de presă ale celor două instituţii. Numai că lectura paralelă a acestor înştiinţări lămureşte şi nedumereşte deopotrivă. De pildă, Guvernul precizează că vizita vine în urma unei invitaţiii primite din partea conducerii SRI. Serviciul omite însă acest amănunt. În schimb, anunţă că "directorul SRI, domnul George Cristian Maior, i-a prezentat premierului stadiul transformării Serviciului Român de Informaţii, în vederea atingerii parametrilor de performanţă care să permită asigurarea unui intelligence de calitate Guvernului României, instituţie care se situează între cei mai importanţi beneficiari ai informaţiilor de securitate naţională".
Dincolo de limbajul de lemn uscat, surprinde conţinutul acestui paragraf. Comunitatea Naţională de Informaţii a fost înfiinţată sub cupola Cotroceniului, tocmai pentru a asigura că serviciile speciale româneşti "fără număr" colaborează pentru a furniza instituţiilor şi responsabililor cu atribuţii în domeniu date esenţiale şi pertinente. Ideea era ca "structurile" să evite suprapunerile nedorite şi să se înţeleagă asupra priorităţilor, astfel încât destinatarii să nu piardă timpul citind o maculatură redundantă sau chiar contradictorie.
Din acest punct de vedere, George Cristian Maior trebuia să raporteze în primul rând CSAT, din care face parte şi Tăriceanu. Dacă fostul PSD-ist şi-a făcut deja datoria, demersul recent rămâne fără substanţă. Nici posibilităţile SRI de gestionare a crizelor teroriste nu reprezentau o urgenţă, din moment ce alerta rămâne în continuare la nivelul precaut. Şi mai interesant, atotştiutoarele "surse" au dezvăluit că o întâlnire similară a avut loc în urmă cu o săptămână şi la Guvern, atunci participând şi conducerea SIE.

Printr-o bizară coincidenţă, dar misterioase sunt căile politicii dâmboviţene, la numai o zi după descinderea premierului la SRI, Executivul alocă mărinimos serviciului 300 de milioane de lei, bani care puteau fi populist şi spornic investiţi în naivitatea recunoscătoare a alegătorilor. Poate că aşa înţelege premierul să spună "la revedere". Sau mai degrabă poate fi "începutul unei frumoase prietenii". Întrebarea e în ce măsură preşedintele Traian Băsescu e impresionat de schimbul de intelligence amical dintre Tăriceanu şi servicii.