De vreo câteva zile, în cutiile poştale din muncipiu, dar nu numai, au început să apară aşa-numite "înştiinţări de plată", expediate de Societatea Română de Radiodifuziune (SRR). Scopul este acela de "a identifica, notifica şi determina la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune potenţialii plătitori".

Înştiinţări cu ameninţări

Suma, de care au aflat cu stupoare firmele care îşi au sediul social în apartamentele de domiciliu, este calculată pentru anii 2007, 2008. Integral! Se omite, intenţionat sau nu, faptul că este vorba despre o taxă lunară, nu anuală, sau că, la adresa în cauză, este foarte posibil să nu funcţioneze nici o firmă. Totuşi, pentru ca destinatarul să nu ia în glumă demersul, către finalul notificării este avertizat că, în caz de neplată, va fi sancţionat cu amendă între 100 şi 500 de lei, plus despăgubiri civile la nivelul dublului taxei, pe o perioadă de un an. Interesant, ca să nu spunem de-a dreptul bizar, este modul în care acţiunea a fost "resuscitată" după trei ani de zile de linişte... Că firma are, sau nu, un aparat de radio, că persoana fizică proprietară a spaţiului în care firma are sediul social în baza unui contract de comodat plăteşte o dată, nu are importanţă, firma trebuie să plătească! După care reguli? Fără îndoială, aplicarea legii este discutabilă, dincolo de amănuntul important că discutabilă e însăşi formularea ei. Ca să nu mai vorbim despre tonul ameninţător al înştiinţării de plată, cu totul mârlănesc!

O lege cu... cântec!
Din documentările făcute asupra unei atari absurde situaţii, am aflat că în spatele somaţiilor de plată se află două Hotărâri de Guvern contestate vehement de opinia publică (HG nr. 977/2003 şi HG nr. 1292/2007), prin care Statul stabileşte cine, cum, când şi în ce cuantum datorează taxa amintită. Astfel, persoanele fizice sunt obligate să plătească taxa (2,5 lei pe lună) dacă deţin minimum un aparat de radio (acasă, în maşină sau ca soft de calculator!), fiind scutiţi cei care declară că n-au aşa ceva sau se încadrează într-una dintre următoarele categorii: pensionari din agricultură, beneficiarii de venit minim garantat, pensionarii SRTV, veteranii de război, revoluţionarii, persecutaţii politic. Scutirea se face la cererea persoanei. Întrebăm: plata pentru persoane fizice este lunară, pentru cele juridice - anuală. Dacă o firmă s-a înfiinţat, spre exemplu, în decembrie 2008, ea va plăti taxa pentru întregul an?

Dublă plată cu iz de abuz

Dacă sediul firmei se află într-un apartament unde contractul de furnizare a energiei electrice este întocmit pe persoană fizică, taxa radio se plăteşte, în concepţia "legiuitorului" de două ori (cel puţin!), şi asta pentru că şi persoana juridică este obligată la plată. Pentru persoanele fizice, suma este percepută obligatoriu, lunar, pe factura la energie electrică, iar pe firmă, taxa trebuie virată într-un cont. Fără nici o factură! Firmele bihorene aflate în situaţia de a avea sediul social chiar la domiciliu se întreabă, pe bună dreptate, dacă nu cumva avem de-a face cu o dublă plată cu iz de abuz. Practic, oamenilor li se cere să plătească de două ori pentru acelaşi serviciu (de care poate nici nu beneficiază...), în caz contrar fiind ameninţaţi cu amendă.

O precipitare suspectă...

De ce această precipitare, după o lungă acalmie? Pentru că, debitele se prescriu la capătul unei perioade de trei ani şi pierderile ar fi foarte mari, dacă nu s-ar trece la recuperarea rapidă a sumelor respective. Cu aproximaţie, numărul total al firmelor din întreaga ţară se cifrează la două milioane. În Bihor, există mai bine de 35.000 de firme, persoane fizice autorizate, asociaţii familiale şi persoane juridice, unele cu activitate, altele fără, altele în curs de lichidare, respectiv radiere. Un calcul simplu relevă o cifră la nivelul de peste 84 de miliarde de lei vechi. Cel puţin! Şi înmulţind suma minimă cu cele două milioane de firme din ţară, rezultă una ameţitoare! O asemenea metodă "heirupistă", prin care, fără nici o factură care să intre între actele contabile, firmele trebuie să plătească într-un cont anume o sume deloc de neglijat, naşte o sumedenie de semne de întrebare!

Ai, n-ai (contract), dai!

Se poate ajunge, logic, la proces, dar cum va da în judecată SRR o firmă oarecare, cu care nu are încheiat nici un fel de contract? Iată cum justifică, ad literam, o atare situaţie chiar SRR, prin studiul teritorial pe care îl are, dând un răspuns ce nu are nevoie de prea multe comentarii: "Pt plata taxei radio PERSOANĂ JURIDICĂ nu aveţi nevoie de contract. Toate firmele ACTIVE sunt obligate prin lege să achite taxa pe audiovizual. Firmele cu sediul acasă sau în chirie achită taxa de radio societăţii române de radio, deoarece Electrica nu le poate taxa radio. Dvs plătiţi la electrica PERSOANĂ FIZICĂ. Faptul că aţi înregistrat firma acasă nu vă scuteşte de plata taxei radio, vă puteţi scuti în schimb persoană fizică după ce achitaţi pers. juridică - invers nu. Pers. fizică vă puteţi scuti din diverse motive: că n-aveţi radio, că sediul firmei este acasă etc. Persoană juridică vă puteţi scuti numai dacă firma este inactivă".

***
Să ne aducem aminte că legislaţia permite existenţa a trei, patru sau mai multe firme la acelaşi sediu, cu îndeplinirea unor condiţii asupra cărora nu insistăm acum. Înseamnă că se va plăti tot de atâtea ori taxa radio. Şi asta doar pentru că aşa "vrea muşchii" cuiva? Se vede treaba: DA. În plus, ai, n-ai, dai! - vorba marelui Tănase. În fine, dacă până în urmă cu ceva timp, se făcea tam-tam în cadrul diverselor show-uri pe marginea unei legi total aiurite, ce sfidează logica şi bunul simţ, iată că acum e o tăcere totală. Unde se vor duce aceşti bani? Readucem subiectul în discuţie, poate doar, doar, voioşii noştri aleşi uninominali vor face ochi mari, şi urechi asemenea, luând decizia să ia taurul de coarne. Adică să pună din nou legea pe tapet şi să ia decizia corectă. Deşi campania pentru alegerile generale a trecut, ar trebui să le pese de cetăţeni, de firmele care şi aşa abia mai suflă. Greu de crezut dar, totuşi, nu imposibil!