Conform DEX, sintagma “oligarhie”, atât de des proferată astăzi de la amvonul Cotrocenilor încât a ajuns aproape sinonimă cu o insultă, defineşte o “formă de conducere a statului, în care puterea politică şi economică este deţinută de un număr restrâns de persoane”, identificându-se uneori chiar cu grupul de indivizi care exercită puterea într-o astfel de formă de guvernământ. Cu alte cuvinte, un regim oligarhic, în care conduce o minoritate care îşi dispută procente semnificative din PIB, ar fi taman reversul unui regim democratic, rezultat al voinţei populare liber exprimată prin vot. Dar de aici şi până la veritabila vânătoare de vrăjitoare declanşată de întâiul marinar al ţării, care îşi declara deunăzi, cu mânie proletară, opţiunea pentru "desprinderea oligarhilor generaţi de tranziţie, de decizia politică, de alcătuirea guvernelor, de facerea legilor", nu a mai fost decât un pas. Mic pentru preşedinte, dar mare pentru România, căreia i se propune o nouă diviziune a muncii, în care capitalistul -"oligarh" să nu mai facă decât acte de comerţ, industrie şi servicii, să creeze locuri de muncă, protecţie socială, valoare adăugată, dar şi să joace aşa cum îi cântă politicianul-jucător de la putere. Fie şi numai din acest motiv, punerea astăzi la stâlpul infamiei a "oligarhilor generaţi de tranziţie" şi instituirea embargoului asupra drepturilor lor electorale şi constituţionale, seamănă, nefiresc de mult, cu anatemarea "elementelor burgheze" de la mijlocul secolului trecut şi îmbarcarea lor, ca elemente duşmănoase, cu destinaţia coloniilor de muncă forţată de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Preşedintele omite, însă, cu bună ştiinţă, că, în orice stat civilizat, politicul determină economicul, iar economicul influenţează politicul. La noi, ca la nimenea, lucrurile stau taman pe dos: în loc să încurajeze mediul de afaceri autohton, clasa politică a ajuns să-l concureze neloial, prin aşa-numitele "firme de partid", abonate la lucrări finanţate din bani publici. Cazul Oradiei este elocvent în acest sens: Aparent, lucrările publice sunt atribuite antreprenorilor după aprige licitaţii, la care, însă, participă doar cei după chipul şi asemănarea cărora au fost întocmite caietele de sarcini. Când vrei să-l iei la rost pe primar, ia mai ia-l de unde nu-i: ba-i la Universitate, unde e ditamai conferenţiarul, ba-i la BPN la PD, unde e membru cu staif, ba-i la un post local de televiziune, că are o emisiune frontală unde dezminte că ar avea vreo câteva zeci de bascule gata-gata să intre în abatajele autostrăzii Borş-Braşov, dar nu-i bai, că n-au intrat zilele în sac şi vin alegerile europarlamentare, când sună îmbarcarea pentru Bruxelles în maşina cu girofar. Dar sigur ăsta-i drumul de Bruxelles?!