De pe panouri amplasate întotdeana la înălţime ne zâmbeşte (pe un fond întotdeauna glazurat în roş-alb-verde) un chip care ocupă mai mult din lăţimea panoului decât din înălţimea acestuia. Este sigur pe sine şi n-are emoţii. O doamnă, care se vrea un simbol al eleganţei în politică, i-a tot strâns laolată pe reprezentanţii tuturor formaţiunilor semnificative din oraş (cu o remarcabilă excepţie), ajungând ca, după circa o lună să dea publicităţii un pact de neagresiune electorală. Extraordinar! (Cum ar fi spus remarcabilul crainic sportiv Teoharie Coca Cozma, cel care a comentat pe viu meciul Stelei din finala CCE, ediţia 1986). Din acel „pact de neagresiune electorală" (care - după opinia nostră - a fi putut să fie eficient doar în situaţia în care consilierii locali ai partidelor semnatare ar fi aprobat o Hotărâre de Consiliu în baza lui) lipsea capitolul sancţiuni, respectiv în cuprinsul său nu se menţiona ce urmau să păţească acei care nu respectau prevederile sale. Bineînţeles că nimeni nu a respectat acel pact, iar primul dintre sancţionaţi avea să fie iniţiatorul său (vezi mesajul de panoul din zona Decebal).
Un interes deosebit au trezit în rândul locuitorilor oraşului nostru cele câteva sute de panouri de tablă (a circa un milion de lei vechi fiecare), cocoţate pe stâlpi, reprezentând în culori vii un domn respectabil care pare să ţină în mână o carte de colorat. Oare domnia sa o fi uitat că locuitorii oraşului cu asemenea preocupări vor dobândi dreptul de vot doar peste vreo 2-3 legislaturi, sau poate are în vedere o strategie electorală pe termen foooarte luuung?
Ne-a surprins faptul că au fost dezafectate „ciudat de repede" cele două panouri luminescente din Parcul Bălcescu (având dispuse pe ele 4 postere electorale portocalii, de peste 10 metri pătraţi fiecare). Văzusem acolo pentru prima dată un candidat despre care era clar că nu este cu picioarele pe pământ (la modul propriu, după cum rezultă cu claritate din câmpul vizual al imaginii de sub capul său, dintr-o poză colectivă). Îl putem vedea şi acum în aceeaşi postură pe plexiglassurile refugiilor din staţiile de tramvai, mai mult, îi vom vedea numele pe buletinul de vot - împotriva voinţei lui - în lista de candidaţi ai unui partid.
Uniunea de ONG-uri maghiare (cea care participă în toate competiţiile electorale alături de partidele funcţionând în condiţiile legislaţiei în vigoare) ne-a surprins de această dată, când, pe fondul înnorii fondului de cadre expuse în linia întâi, a plasat pe un loc eligibil în Oradea un fost şahist, dascăl de ştiinţe sociale, care în urmă cu circa 30 de ani se străduia din răsputeri să ne convingă, pe mine şi pe sute de alţi elevi dintr-un celebru liceu orădean, despre superioritatea orânduirii socialiste.

Aş mai putea să spun câte ceva despre mijloacele de transport în comun din Oradea, mai pictate acum ca niciodată, poate şi despre indignarea „civicilor maghiari" plecând de la bagracs-ul electoral servit din abundenţă în Şanţul Cetăţii, pregătit în cazane şi din ingrediente aduse de peste graniţă, numai şi numai în schimbul unor cupoane de tip bancnotă cu un chip drăgălaş, dintre acele care - spuneau ei - se distribuiseră participanţilor la prealegerile interne din rândul Uniunii. Voi spune cu certitudine şi despre multe altele, atunci când se va trage linie. Acum însă mă limitez doar să le doresc concetăţenilor mei să aibă înţelepciunea să treacă peste aceste aspecte de suprafaţă şi să voteze cu discernământ! Să ne vedem la vremuri mai bune!