Apropo de spaţiile verzi din Oradea. Vizavi de magazinul Crişul se află unul în legătură cu care "verde" e doar un simplu eufemism. Firma care îl întreţine, una din febleţile edililor, l-a acoperit cu piatră albă. Doar câte o tufă mai răzbate prin calcare, ici şi colo. Oradea "lucrului bine făcut", ha?

*Aşteptăm, cu maximă nerăbdare, să vedem cum curg banii dinspre Cotroceni. Că doar ni s-a promis: „Iohannis e soluţia pentru Oradea". * La doi paşi de Spitalul Pelican există un bloc care a devenit reşedinţa de iarnă a tuturor boschetarilor din oraş. Clădirea, cândva un centru de calcul, e abandonată de mai bine de zece ani. Până de curând a fost cum a fost. Dar, de când i s-au rupt uşile, a ajuns un soi de groapă de gunoi construită pe verticală. Cei care locuiesc în blocurile învecinate spun că, în nopţile reci, locatarii ei temporari fac şi foc în clădire, pentru a se mai încălzi. Dacă te iei după RER, Oradea e azi mult mai curată. Dacă o iei la pas prin oraş, s-ar putea să începi să ai unele îndoieli. * Apropo de curăţenie. E de înţeles că toate clădirile istorice ale oraşului nu pot fi reabilitate peste noapte. Însă, acoperite cu plase de protecţie, unele dintre ele devin adevărate focare de infecţie. Cel mai bun exemplu în acest sens e clădirea de pe strada Iosif Vulcan. „Împachetat" cu mai bine de doi ani în urmă, imobilul a devenit un pericol nu doar pentru sănătatea trecătorilor ci, mai ales, pentru cea a celor care locuiesc acolo. În plasele de pe faţadă s-au strâns, fără nicio exagerare, zeci de kilograme de găinaţ. Plus că, din când în când, câte un porumbel, dintre sutele care trăiesc acolo, îşi mai dă obştescul sfârşit, agăţat în ochiurile ţesăturii „de protecţie". E, indiscutabil, o plăcere şi ar putea deveni o importantă atracţie turistică să te plimbi pe trotuarul de unde cade, din când în când, câte un hoit de pasăre. Din an în Paşte, plasa ar putea fi schimbată, măcar... * Mii de lei s-au băgat în cuştile care adăpostesc containerele de gunoi. Degeaba! Atâta timp cât cele mai multe dintre ele nu sunt închise, cât soluţia de prevenire a scotocirii lor nu s-a dovedit a fi una eficientă, cât nu sunt golite la timp, cât selectarea efectivă e încă o poveste, sunt bani aruncaţi pe apa... Crişului. Bine c'a luat, cin' s-a abonat! * Zic unii că, în Oradea, se taie cel puţin un arbore matur în fiecare zi. Alţii spun că s-ar pune câte doi. Problema e că, până să crească ăştia, s-ar putea să ne trezim noi că nu mai avem aer. Fapt este că Primăria pare să fi pierdut contactul cu realitatea şi controlul a ceea ce se întâmplă cu copacii Oradiei. Aici dispare un nuc, dincolo tocmai s-a tăiat un salcâm, ceva mai departe a dispărut un stejar... Acuşi vin Sărbătorile şi un orădean cu simţ civic donează urbei bradul falnic din curtea sa. Asta nu-i treabă! Ni se ia aerul de la gură. * Ca să nu mai vorbim de faptul că mulţi dintre puieţii plantaţi nici nu apucă să prindă rădăcini. Pe Calea Aradului e a patra oară când se schimbă „garnitura". Tot ce s-a plantat, vizavi de Selgros, la debutul primului mandat al domnului primar, a dispărut. O fi şi asta o afacere?! * Ca şi cum n-ar fi destul că, pentru câte impozite plătim, nici dreptul să respirăm un aer curat nu-l mai avem. * În Parcul Brătianu, pe malul Crişului se mai construieşte o terasă. Evident, pe spaţiul verde. Alta va fi lângă podul Dacia, avem deja una în Parcul Libertăţii, se mai face încă una, mai jos, lângă podul Ferdinand... Parcă nici nu-ţi vine să crezi că primarul nostru, altădată parcă pocăit, a dat liber la „consum". Dacă Filip voia să facă din Oradea un oraş bancar, Bolojan ţine cu tot dinadinsul să trăim într-o urbe a crâşmelor?

Cetăţeanul surmenat