Performanţa unei societăţi depinde de gradul de organizare. O simplă privire în istorie ne va dovedi că au dominat lumea cei care au ştiut să se organizeze. O societate este ca un organism, fără o coordonare eficientă a tuturor organelor, organismul în cauză moare. De fapt este diferenţa dintre haos şi ordine.

Din acest punct de vedere ceea ce a dovedit organizarea societăţii româneşti actuale este jenant. Prin căderea avionului în Apuseni s-a dovedit că nici un organ social nu funcţionează corect, nici o instituţie a statului nu este capabilă să îşi îndeplinească rolul. Las la o parte vina tragediei, care este expresia unei superficialităţi incredibile, atât a autorităţilor aviatice, cât şi a eroului şi mă refer doar la problema localizării. Desigur, post decembrie 1989, statul trebuia reorganizat, pentru a putea corespunde noilor cerinţe sociale. Dar liderii politici au fost urechişti şi probabil nici nu şi-au bătut capul cu principiile care trebuie să stea la baza acestui tip de stat. Un stat trebuie să aibă mecanisme de intervenţie în orice tip de problemă de interes public. Situaţiile de urgenţă sunt prin definiţie situaţii care cer intervenţii urgente, fără ezitări. Ele încep cu deraierea unui tren, căderea unui avion, cutremur, etc... şi culminează cu război. Ele se deosebesc în esenţa lor de situaţiile obişnuite, să le zicem paşnice, unde parlamentarismul real (nu politicianismul venal!) poate da rezultate optime. În situaţii de urgenţă doar structurile piramidale de tip militar (nu neaparat militare!) pot da rezultate. Trebuie ca în vârf să existe un om cu putere de decizie pe cont propriu şi responsabilitate pe măsură, având la dispoziţie un consiliu, iar în jos, în mod arborescent executanţi şi raportori pentru retrocontrol. Asemenea instituţie trebuie să fie un mecanism, care să răspundă fără greş la apăsarea unui buton. Coordonarea de tip parlamentarist, pe orizontală, prin ping-pongul responsabilităţii, este o idioţenie, atât teoretic, cât şi practic, aşa cum s-a văzut. Un cor nu este o hărmălaie, iar un cor nu poate exista fără un dirijor. Deja doi dirijori sunt o catastrofă, precum spectacolul Băsecu-Ponta. În nicio ţară cu adevărat organizată un asemenea spectacol nu este posibil. Vârful piramidei politice şi sociale, fie el preşedinte, rege, cancelar, ori împărat, este de necontestat şi cu atribuţii nu de operetă, nu de cosmetică, ci esenţiale. Uitaţi-vă la SUA, Anglia, Franţa, Germania, Rusia, Japonia etc... În plus asemenea organizări trebuie să corespundă nivelului de cultură civică şi obiceiurilor unei populaţii. O republică parlamentară în România ar însemna dezmembrarea statului. Noua constituţie va trebui să definească şeful statului cu atribuţiile sale esenţiale. A lăsa şefia statului pe mâna partidelor politice şi a politicienilor, mai instabili decât nisipurile mişcătoare, înseamnă a declanşa haosul, care ne va aneantiza. Dacă românii vor vota o asemenea Constituţie se vor sinucide ca popor. Şi acum să ne întoarcem la problema situaţiilor de urgenţă. Va fi un departament în cadrul Ministerului de Interne. Aceasta înseamnă că în situaţii de urgenţă, prin lege, cel mai important om din ţară va deveni în acele zile ministrul de Interne, avându-l în subordine pe şeful departamentului, avându-i de mâine pe domnii Arafat şi Klaus, care îi vor apăra pe români în caz de urgenţe. Şi acum vă rog să realizăm că obiectivul UDMR-ului este aniversarea a 100 de ani de la semnarea tratatului de la Trianon, când maghiarii vor forţa să declare autonomia enclavei, sau chiar ceva mai vârtos, vorbind în numele nu doar a maghiarilor, dar şi a celor 10% (?!) dintre românii din vestul ţării care au cerut cetăţenie maghiară, pentru a avea acces fără viză în SUA (ce prieteni ne sunt americanii!). Ei bine după eliberarea hoţilor, criminalilor şi violatorilor, după legea de inviolabilitate a hoţilor din Parlament şi după proiectul de finanţare al băncilor din buzunarele românilor fără credite la bănci, este probabil că populaţia ajunsă la maximum de lehamite, scârbă şi flegmă faţă de oamenii politici să refuze să meargă la vot. Va fi o mare greşeală, dar în aceste caz UDMR-ul  va urca de la cele 6% ale maghiarimii, la 20% (vor merge toţi la vot) din mandate, practic vor dicta politica exact în perioada aniversării Trianonului. În mod sigur ştiu ce au de făcut. Îşi vor folosi influenţa pentru a plasa oameni de-ai lor sau „prieteni" pentru a paraliza, sau a face minimă eficienţa reacţiei statului român. Adăugaţi la aceasta trecerea României sub jurisdicţie europeană, unde maghiarii au făcut lobby, iar noi suntem zero. Ar trebui să fim ultimii din Europa care să facă acest lucru, nu doar din demnitate, dar mai ales din interes direct. De aceea este o uriaşă gafă mişcarea cu mutarea de la CSAT la Interne a structurilor de intervenţie, în caz de urgenţă. Adăugaţi la toate acestea superficialitatea funciară şi incompetenţa celor numiţi clientelar politic, în tot felul de poziţii de decizie de sus în jos. A fi tu ofiţer, mai mult, a fi comandant (numit politic), şi a nu şti să transformi nişte coordonate dintr-un sistem în alt sistem echivalează cu un analfabet numit academician. A minţi, aşa cum au minţit fără să roşească mulţi dintre cei implicaţi în tragedia din Apuseni este nu doar o imensă ruşine, dar şi un semnal grav referitor la starea morală a societăţii. Şi acum amestecaţi în recipientul logicii: client politic incompetent, superficialitate şi minciună. Veţi obţine o bombă socială.