O stare de plictiseală domneşte printre colegi, fiecare este interesat în privire însă dezinteresat în sine, cu toţii aşteaptă sunetul clopoţelului. Într-o sală înaltă, cu pereţi rigizi, unde printre tineri domneşte dorinţa de a scăpa de profesor, sunetul clopoţelului este binevenit şi, de îndată ce acesta anunţă pauza, toţi revin la viaţă. Se face zarvă în clasă, trebuie să ne mutăm, următoarea oră o avem în altă sală. Mă împachetez, mulţi dintre colegii mei deja au ieşit din clasă şi, imediat ce a plecat şi profesorul, cealaltă clasă dă buzna înăuntru. Sunt liniştit, nu mă grăbesc, ies uşor din încăpere şi încep căutarea. Trebuie să aflu unde, în ce sală am următoarea oră. Mă plimb încet pe hol. La fiecare geam, se adună grupuri de elevi, care vorbesc, glumesc, râd. Observ o adunătură de fete, care se distrează foarte bine, nu ştiu de ce şi nu sunt interesat, însă ceea ce îmi trezeşte interesul este un fapt ciudat. O colegă de clasă a acestor fete se apropie şi vrea şi ea să fie în anturajul lor, însă, de îndată ce ajunge destul de aproape, grupul se sparge. Dintr-o dată fiecare fată îşi aduce aminte că are ceva de făcut şi se îndepărtează, lăsând-o pe colega lor dezorientată şi singură. Trec mai departe, mormăind în gând că nu e treaba mea şi oricum acea fată trebuie să îşi dea seama singură cum stau lucrurile în viaţă. La următorul geam, observ o trupă de băieţi, toţi cu celulare, un obiect care, mai nou, nu poate lipsi din buzunarele elevilor de liceu. Telefonul mobil este precum o podoabă, funcţionalitatea lui fiind destul de neglijată. Aceştia se fălesc fiecare cu achiziţiile de ultimă oră. Cei care nu posedă un astfel de obiect sunt neglijaţi, deoarece în grup se vorbeşte doar de calitatea fiecărui celular, de estetica exemplarului şi, nu în ultimul rând, de preţ. Aleg să nu mă opresc nici cu aceşti colegi şi trec mai departe. Puţin mai încolo, văd câteva fete în cazul cărora diferenţele pot fi sesizate cu ochiul liber. Două dintre ele erau pe principiul fotomodelelor, clar interesate de estetica lor, întotdeauna cu bărbia înălţată, îmbrăcate ciudat, parcă în orice moment pregătite să defileze pe podium. Celelalte două erau adepte ale muzicii rock, îmbrăcate în negru, cu tot felul de medalioane de argint, la mâini brăţări cu ţepi, inele pe toate degetele. Ba chiar se aflau într-un conflict verbal, se criticau într-un limbaj impropriu, incultura stăpânind confruntarea. Fetele "manechin" se supară, îşi înalţă nasul, fac stânga împrejur şi încep defilarea, intrigate de sobrietatea celor două "rockeriţe". Locul meu nu e nici aici, trec liniştit mai departe. Vreau să cobor scările. Jos este toaleta băieţilor. Intru înăuntru pentru a mă spăla pe mâini şi rămân uimit. Nu pot sta înăuntru din cauza fumului de ţigară. Sunt câţiva baieţi cărora le face plăcere să îşi piardă pauzele într-o încăpere rezervată nevoilor fiziologice, fumând. Nu mă opresc nici aici, hotărăsc să continuu căutarea clasei în care urma să am oră. Ies în curtea şcolii, unde sunt sportivii. Jocul este intens, unii stau pe margine, alţii sunt concentraţi asupra meciului. Nici aceştia nu primesc în echipă pe oricine, trebuie să te integrezi, să faci faţă jocului şi abia apoi te vor respecta. Nu pot rămâne nici aici, aşa că am decis să cobor la subsol, poate am să îmi găsesc sala. Am avut dreptate, intru uşurat, dar aici dau peste un al grup de fete, cele care fac vânzări de produse cosmetice. Acestea par prietenoase cu toată lumea, însă îmi dau seama că prietenia şi zâmbetul lor este oferit numai persoanelor interesate de catalogul de produse. Mă aşez în bancă şi încep să reflectez asupra acestor zece minute în care m-am perindat prin liceu. Aceştia erau "colegii noştri de bani gata", cei pe care toţi îi invidiază. De ce sunt ei "colegii de bani gata"? Pentru că noi toţi îi punem mai presus, suntem stăpâniţi de complexe de inferioritate şi aspirăm spre o libertate de exprimare cum mulţi dintre aceştia au. Nu ştim însă că "tupeul" lor nu vine din inteligenţă, din gândire, ci din prostia lor. Ceea ce le dă încredere şi putere este admiraţia noastră faţă de prostia lor. Noi decidem care sunt aceia care pot fi consideraţi "de bani gata".