Europa reprezintă de mult timp încoace un pretext pentru lupta internă politică. De fapt, e singurul mod de raportare a politicului nostru la Europa. Chiar şi cei care se dau mari pro occidentali şi pro europeni o fac interesat politic. Sigur, până la urmă, chiar şi aşa e poziţia corectă. Însă asta se întâmplă doar la nivel declarativ.

La nivel de fapte, ambele tabere politice s-au dovedit falimentare. Guvernul Boc şi Traian Băsescu au clacat şi ei lamentabil vizavi de Schengen, iar ceea ce reproşează ei acum puterii că ignoră, MCV-ul, corupţia, îi deranjau pe ei atunci când Olanda ne-a făcut zile fripte. Traian Băsescu face acum pe vizionarul european, dar atunci avea replici de Becali la adresa Olandei. Aşa cum Becali replica la refuzul oficialilor de la Ajax Amsterdam de a sta alături de el la dineu, arătând spre pantofii de două sute de euro ai olandezilor şi ridicând pantalonul pentru a-şi arăta pantofii săi de patru mii de euro, tot aşa Traian Băsescu le vorbea atunci olandezilor, arătându-le obrazul, de legalizarea prostituţiei şi a drogurilor din ţara lor. Ceva apropiat de Becali, care a spus că va merge să dea cu tămâie pe străzile din Amsterdam, unde-şi face veacul necuratul. Discursuri asemănătoare, neaoşe, mai puţin componenta religioasă în cazul preşedintelui. Acum, cei de la putere o fac pe naţionaliştii, atunci când nu le convine ceva. Altădată se raliază şi ei social democraţilor europeni, vorbesc despre dispariţia statului-naţiune, după care cad în naţionalism de extremă dreapta. Această duplicitate permanentă sesizată de către cancelariile europene, e mai dăunătoare decât o atitudine controversată, dar consecventă. Măcar Ungaria lui Orban ştie una şi bună, noi, de fapt nu vrem să fim într-un fel anume, ci doar oportunişti. Acest oportunism dă roade la nivel electoral, pentru că românul e uşor de făcut din vorbe. Vorbele vor avea tot timpul un impact mai mare decât faptele, iar nevoia de excitaţie isterică a românului va fi mereu satisfăcută de către politicianul vedetă. Una peste alta, e important să intrăm în Schengen, cum a fost crucială şi aderarea la UE, însă atât timp cât nu vom demonstra noi Europei, că vrem să facem justiţie, stat de drept, nu putem cârti decât  printr-o insolenţă fudulă la nivel de comunicate de presă. Poţi să te mai şi îmbăţoşezi la Bruxellles, Polonia o demonstrează, dar nu din ipostază de Albanie mafiotă. Însă dincolo de politica la nivel înalt, noi la firul ierbii dovedim tuturor că nu prea avem nicio treabă cu mentalităţile europene. Până şi statisticile spun asta, doar 51% dintre români se simt europeni. Ca să nu mai vorbim de faptul că  am mers şi la furat în Europa, nu doar la muncit. Iar faptul că demonstrăm şi la nivelul superior că suntem băieţi şmecheri, că una vorbim şi alta fumăm, ne compromite şi mai mult. Dar e mai uşor să faci politică prin comunicate de presă şi prin apariţii tv, decât să întreprinzi ceva. Aşa că deocamdată politicul performează doar la nivel de rating.