Dacă tot nu vede marea masă a cetăţenilor o schimbare în bine după venirea la putere a USL, atunci măcar ajunge să vadă cum clientela simte schimbarea.  De parcă procentul uriaş a venit  din voturile clientelei.

Aceste numiri n-ar fi grave până la capăt, dacă ar fi vorba de cadre competente, adecvate cu funcţiile primite. Dar vedem mai degrabă tot felul de personaje excentrice în raport cu funcţiile primite. La ICR a fost numit de curând în funcţia de secretar general adjunct un oarecare Valentin Iovan, care înainte a lucrat în cadrul Direcţiei Sanitar- Veterinare Dolj. Preşedintele instituţiei este un absolvent de liceu industrial, care mai apoi s-a licenţiat, probabil în schimbul turnătoriilor la securitate pe care le-a şi recunoscut. Chiar şi pe plan local, cultura a ajuns pe mâna unor şmecheraşi învârtitori. Toate acestea sunt de fapt cadouri, nicidecum numiri făcute în baza unor criterii profesionale. I s-a reproşat  fostului preşedinte ICR, Patapievici, şi pe bună dreptate, că a fost părtinitor politic, dar competent a fost, iar ICR-ul  contribuia din plin la integrarea europeană în plan cultural. Poţi să pui partinici, dar măcar să fie competenţi. Astăzi, ICR-ul e doar o sursă de sinecuri pentru mulţi proşti bine plasaţi politic. Fenomenul este general. Recent şi la Direcţia Anticorupţie din Ministerul Dezvoltării a ajuns o solistă de muzică populară.  Măcar  Floarea Calotă şi Irina Loghin au fost votate.  Îţi trebuie multă aroganţă ca să poţi sfida o ţară întreagă cu asemenea numiri. Totul  vine dintr-un confort politic interpretat greşit. Acest confort nu e totuna cu nemurirea, e doar o circumstanţă norocoasă, care se va duce aşa cum a şi venit. Dacă îşi imaginează cei de la putere că aşa va fi tot timpul, cu ei, aflaţi şi la putere, şi-n opoziţie, se culcă  pe o ureche. Măsurile economice suportate în perioada lui Emil Boc n-au călit oamenii într-atât încât să devină  imuni la noile constrângeri economice, de data asta livrate sub forma taxelor şi impozitelor. Se amăgesc cei care cred că vor scăpa de oprobriul public, neluând direct din buzunar, ci pe ocolite. Rezultatul va fi acelaşi, oamenii sunt în continuare paralizaţi în faţa preţurilor din această ţară. Toate comparaţiile cu celelalte state europene, privind raportul preţ - putere de cumpărare, ne fac să fim ridicoli. De asta, s-ar putea ca în ritmul acesta până şi titlul de "Gorjean al anului", primit de premier, să fie pus sub ameninţare anul viitor. Nu ştim dacă omniprezentul  atlet  politic îşi va apăra singurul său titlu de până acum. Ar fi colosal, de la marele Milan al anilor 90, nimeni n-a reuşit să câştige doi ani la rând titlul suprem european.  E greu în Europa, dar e clar că nici în Gorj nu va mai fi uşor de repetat performanţa. Până atunci încă  e linişte. Atât  timp cât unii îşi permit numiri făcute în răspăr, glumiţe şi zâmbete, treaba merge  bine. Dar ar trebui să-şi aducă aminte că popularul Boc ajunsese spre sfârşitul mandatului să nu mai iasă prin faţă de la guvern.  Aşa că puneţi-vă, fraţilor, toţi proştii în funcţii, că veţi avea sfârşitul predecesorilor voştri.