Principiul fundamental al medicinei este "Primam non nocere", adică în primul rând să nu faci rău. De aici în sus orice este binevenit. Aşadar, atunci când nu ştii exact dacă actul terapeutic pe care îl iniţiezi va face cumva unui singur caz mai mult rău decât bine, acest principiu fundamental nu doar că este încălcat, dar cu cinism îţi permiţi să consideri că "nişte victime colaterale" nu contează în calea ta. Mai mult îţi arogi dreptul de a dispune de viaţa cuiva. În afara creatorului şi a persoanei în cauză, dacă are capacitatea psihică integră şi a legii, dacă persoana este vinovată, mai are cineva dreptul de a dispune de viaţa cuiva? Cine i-a conferit acest drept? A ucide pe cineva cu intenţie ori fără intenţie înseamnă crimă. A vătăma pe cineva definitiv, cu rea intenţie, este o faptă înrudită cu prima, pentru că schimbă complet soarta omului în cauză, îi scade şansa la fericire, un drept natural. A vătăma pe cineva, făcând un lucru de bună intenţie, dar cu aceleaşi consecinţe nefaste, este o faptă înrudită cu primele, în continuarea lor.

Aşadar, realitatea permite între fapta bună şi crimă o largă plajă, în care lucrurile se aşază în degradeu. Lucrurile se complică, întrucât cel care acţionează poate fi fie de rea intenţie, mascată de perdeaua bunei intenţii, fie de indiferenţă, urmărind un cu totul alt scop, fie un entuziast aflat în eroare, care este convins că face bine, în fapt, însămânţând răul. Entuziasmul orb nu scuteşte de vinovăţie.
În istoria medicinei încălcarea principiului fundamental la nivel de individ "faţă în faţă" a fost făcută doar de către practicanţii bolnavi ori criminali prin grave tulburări de personalitate.
Lucrurile s-au complicat atunci când pe scenă a apărut fabricarea industrială de produse medicamentoase. În acest caz un producător neutru, total neimplicat afectiv în relaţia cu un pacient sau altul, adresându-se unor oameni abstracţi, produce o substanţă pe care o vinde. El are un interes comercial. Substanţa poate fi complet verificată ca eficienţă şi ca risc sau interesul poate accelera şi forţa lucrurile pentru a intra pe piaţă. Crearea medicamentelor moderne este enorm de scumpă. Ca exemplu unul dintre antipsihoticele pe care îl folosim zi de zi a costat de la idee la producţia industrială 1,5 miliarde de dolari. De obicei se testează riscurile pe termen scurt. Pe termen lung riscurile sunt greu şi extrem de costisitor de verificat. Uneori pot apărea surprize unde nu te gândeşti şi după ce crezi că ai epuizat totul. Dar şi atunci tot grabă se cheamă.
Dintre exemplele celebre, de care poate îşi aminteşte şi publicul larg, este talidomida, un medicament în urma administrării căruia s-au născut o mulţime de copii cu malformaţii grave, handicapându-i pe toată viaţa, nefericind familii, culpabilizând mamele în cauză şi care, dovedit, au fost victimele talidomidei. Scandalul "s-a spart" abia când acei copii nefericiţi erau mari. Abia atunci au aflat că sunt victime. Firma a fost obligată de judecători să plătească despăgubiri, e adevărat, mari, dar nenorociţii au rămas să-şi plângă viaţa cât vor trăi.
Revenind la controversatul vaccin anticancer de col uterin, putem aprecia că este fără îndoială cel mai perfecţionat medicament profilactic. El este chiar revoluţionar într-o privinţă, deschizând o uşă spre viitor. Dar încă nu ştim care sunt toate vulnerabilităţile care predispun o femeie să ajungă victimă, iar pentru vulnerabilităţile pe care le cunoaştem nu avem mijloace de depistare în masă a lor. Deci nu putem afirma "fetiţa asta va fi beneficiara, iar asta va fi victima".
Cu alte cuvinte, îţi dau un vaccin, dar nu pot garanta decât statistic că îţi va ajuta la ceva, în schimb, în mod sigur câteva fete (una, două, trei...) vor muri, câteva vor ajunge handicapate neurologic, câteva, cândva, vor fi pacientele psihiatrului. Fata cui? Fata mea, fata ta, fata cui?

Cine îşi permite să joace ruleta rusească, punând în pericol o generaţie întreagă, pentru că nimeni nu poate spune care fetiţe vor reacţiona astfel, nici că cele moarte sau cele nenorocite se recrutează dintre cele care poate ar fi făcut cancer de col. Este o problemă de o extraordinar de mare gravitate etică....
(va urma)