Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, în Ungaria trăiau 18 naţii diferite, naţiunile principale (şi privilegiate) fiind maghiarii, secuii şi saşii. Românii erau consideraţi o naţie secundară, în ciuda originii, întâietăţii, vechimii şi continuităţii lor pe teritoriul Transilvaniei şi în ciuda numărului lor mult mai mare (1.200.000 români faţă de 800.000 unguri şi secui).

Ungurii se considerau (şi se consideră şi azi) o naţiune superioară românilor, în ciuda originii latine a acestora şi în ciuda faptului că în timp cei ei mărşăluiau prin lume, căutând "un loc sub soare", înaintaşii românilor, dacii, dăinuiau pe aceste meleaguri de mii de ani, întemeind "primul stat militar centralizat" sub Burebista, stat care, prin cucerirea Daciei de către romani, a cunoscut influenţa civilizaţiei latine, una din cele mai înalte civilizaţii la acea dată.

Ei (ungurii) se ascund în spatele împărţirii artificiale a planetei în "Occident" cu pretenţii de superioritate, şi "Orient", regiunea mai slab dezvoltată a planetei, în care s-ar afla România, în timp ce Ungaria s-ar afla în partea occidentală a Europei. În fapt, din dorinţa "occidentalilor" de a legitima stăpânirea lor în regiunile estice, au construit mental un ansamblu de realităţi eterogene şi identităţi hibride, care exprimă frustrările şi resentimentele ţărilor, pe care vitregiile istoriei le-au aruncat în afara „sferei de prosperitate occidentală" şi care nu sunt acceptate în "clubul exclusivist" al Occidentului, fiind plasate în Orientul necivilizat, inferior, înnapoiat în mod fatal şi inevitabil.

Fatalmente, România a avut neşansa de a se situa geografic mai la sud-est, adică în Orient, fiind identificată cu "lumea necivilizată", iar românii au îmbrăţişat religia ortodoxă, spre deosebire de unguri, care au îmbrăţişat catolicismul.

Ziaristul maghiar Palfi Albert scria în 1848: "Românii sunt orientali prin religia lor ortodoxă, răsăriteană, dar sângele lor este apusean; ei sunt romani, iar ceea ce îi face pe unguri occidentali este convertirea lor la catolicism, preponderent în Europa Occidentală".

Privind aspectul fizic, obiceiuri, port şi limbă, există o asemănare frapantă între românii de astăzi şi romanii din antichitate, neamul românesc luând de la eruditul (cultul) popor roman trăsături nobile: ospitalitatea, mintea bună, compasiunea (mila), respectarea cuvântului dat, a învoielilor şi înţelegerilor făcute, românii apreciind mai mult o strângere de mână sau cuvântul dat decât un act scris sau alte obligaţii simandicoase (Perecsenyi).

Alţi istorici unguri scot în evidenţă contrastul dintre calităţile înaintaşilor latini şi condiţia radical diferită a moştenitorilor de astăzi, respectiv "decăderea românilor, care s-au corcit (amestecat) din cauza unor împrejurări istorice nefericite, cu alte naţii cu un nivel de cultură scăzut, fiind aproape de necrezut cum la nivelul cel mai de sus al civilizaţiei s-a afundat în beznă şi barbarie". Jakob Elek scria în 1846: "Majoritatea acestui popor (român) se află într-o lipsă îngrozitoare, fapt dovedit de urâţenia caselor, veşmintelor şi alimentaţia sa, care se bazează pe porumb, respectiv mălai şi mămăligă, pe lapte, brânză, slănină şi ceapă şi foarte rar carne".

Casele românilor se aflau cu mult sub nivelul şi condiţiile de locuit din casele germanilor, ungurilor, slovacilor etc., casele românilor fiind nişte cocioabe din lemn sau chirpici, fără horn, cu ferestrele acoperite cu piei de animale, uneori oamenii locuind în aceeaşi încăpere cu animalele, mobilierul fiind rudimentar şi sărăcăcios (o masă, o laviţă, un pat şi 2-3 scaune).

Portul şi îmbrăcămintea erau în concordanţă cu sărăcia lor generală, fiind produsă (cu propriile mâini şi unelte) din postav, piei, blănuri, ţesături etc. şi constând în pantaloni (cioareci), susmane (zeghe), cămăşi, cojoace, opinci, căciuli, catrinţe (şorţuri) împodobite cu motive florale pentru femei. Profilul psihologic şi comportamentul românilor sunt redate de unii istorici unguri, de regulă într-o imagine negativă: leneşi, ignoranţi, superstiţioşi, bigoţi, prea credincioşi, răzbunători, violenţi, sălbatici, vicleni, înclinaţi spre beţie, hoţie şi plăceri trupeşti, lipsiţi de cultură, rudimentari etc.

Aceste caracterizări negative asupra românilor din Ardeal, din partea unor istorici, politicieni şi gazetari unguri se localizează ca timp în perioada revoluţiei de la 1848, când, practic, a avut loc un adevărat război civil între români şi saşi, pe de o parte, şi secui şi trupele maghiare, pe de altă parte, când au avut loc abuzuri şi de o parte şi de alta, mai ales din partea secuilor, care erau cei mai înverşunaţi împotriva românilor.

Este cât se poate de evidentă subiectivitatea răutăcioasă, clişeele stereotipe (repetate până la absurd), aplicată de nişte pseudo-observatori maghiari românilor, care nu ţin seama de condiţiile grele, de lipsa de drepturi politice şi nici de faptul că acestea nu sunt trăsături înnăscute ale românilor, ci urmare a fărădelegilor pe care le-au îndurat de-a lungul anilor. În realitate, românii sunt răbdători, toleranţi, iertători, fără prejudecăţi şi gata să uite fărădelegile la care au fost supuşi şi să convieţuiască în pace cu vecinii lor unguri.

Au fost şi sunt însă istorici, politicieni şi gazetari, care au luat şi iau atitudine faţă de descrierile exagerate şi pătimaşe făcute de unii colegi de-ai lor, arâtând caracteristicile pozitive ale românilor, care sunt foarte pregnante în viaţa lor, precum cinstea, integritatea morală, prietenia, ospitalitatea, loialitatea, toleranţa, curajul, devotamentul, patriotismul, virtutea, agerimea minţii, inteligenţa, uşurinţa în gândire etc.

Este cazul ca ungurii să devină mai modeşti, mai realişti, să-şi vadă lungul nasului şi să renunţe la "rolul civilizator" cu care s-au iluzionat de-a lungul istoriei lor, să revină cu picioarele pe pământ şi să încerce să convieţuiască în pace cu românii din acest "Orient necivilizat", din moment ce soarta şi o mare greşeală a istoriei i-a propăşit pe aceste meleaguri româneşti.

Relaţiile dintre ungurii şi români trebuie să se bazeze pe colaborare, egalitate în drepturi şi o soartă comuna, fără prejudecăţi.