Referitor la articolul "În slujba infractorilor/ Dosariada" din săptămânalul "Bihoreanul" nr. 180, săptămâna 13-18 aprilie 2004, şi referitor la subtitlul "De la o instanţă la alta", unde se insinuează implicarea domnului judecător Groza Gheorghe în a influenţa şi determina partea vătămată pentru ca aceasta să-şi schimbe declaraţia, Biroul de informare şi relaţii publice al Curţii de Apel Oradea face următoarele precizări: "Prin Decizia Penală 376/R/2001, Curtea de Apel Oradea, în baza Art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod Procedură Penală, admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi recursurile inculpaţilor Tămăşdan G., Soporan I., Muţ A., Creţu V., şi Stoian D., casează Decizia 509/A/2001 a Tribunalului Bihor şi Sentinţa 2726/1999 a Judecătoriei Oradea, dispunând rejudecarea cauzei de instanţa de recurs. Din motivarea acestei decizii rezultă că se impunea această soluţie pentru lămurirea contradicţiilor existente între declaraţiile luate părţii vătămate Pintye I. de organele de urmărire penală şi declaraţiile date de aceasta la instanţa de fond (Judecătoria Oradea), precum şi a contradicţiilor apărute între declaraţiile luate inculpaţilor de organele de urmărire penală şi cele date de aceştia la instanţa de fond. În şedinţa publică din 23.10.2001, au fost reaudiaţi partea vătămată Pintye I., şi inculpaţii Creţ V., Stoian D., Muţ A. Analizând declaraţia părţii vătămate, declraţie aflată la dosarul Curţii de Apel Oradea, pag. 176, reiese o totală contradicţie faţă de cele afirmate de acesta redactorului săptămânalului "Bihoreanul", în cuprinsul declaraţiei neexistând nici o referire la vreo situaţie sau aspect din cele publicate. Mai mult, din declaraţie, rezultă că partea vătămată se cunoştea cu inculpaţii, evenimentele, care în articol sunt prezentate ca fiind violente, în realitate au fost amicale, existând un acord între aceştia, pentru exemplificare cităm partea vătămată"... din ziua când m-am deplasat la locuinţa inculpatului Stoian D., şi până la predarea mărfii respective, asupra mea nu s-au făcut presiuni psihice sau fizice, nu am constatat să-mi fie locuinţa supravegheată şi nici nu am fost limitat să mă deplasez unde doream în acest interval de timp". În urma declaraţiei părţii vătămate, dată în faţa instanţei de recurs şi a celorlalte probe administrate, în condiţiile art. 334 Cod Procedură Penală, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice, din cele două infracţiuni pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, respectiv infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 al. 2 Cod Penal şi a infracţiunii de şantaj prevăzută de art. 194 Cod Penal, cu aplicarea art. 13 Cod Penal, într-o singură infracţiune, aceea de şantaj prevăzută de art. 194 al. 1 Cod Penal cu aplicarea art. 13 Cod Penal. În raport de data săvârşirii infracţiunii, adică vara anului 1994, pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea de şantaj, art. 194 al. l Cod Penal, cu aplicarea art. 13 Cod Penal, infracţiune în care instanţa de recurs a schimbat încadrarea juridică, era închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Conform art. 122 al. 1 lit. d Cod Penal "termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani". Conform art. 124 Cod Penal "prescripţia specială înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut de art. 122 Cod Penal este depăşit cu încă jumătate". Cum de la momentul săvârşirii infracţiunii de şantaj, vara anului 1994, infracţiune stabilită în sarcina inculpaţilor de instanţa de recurs în urma rejudecării cauzei pe fond, şi data pronunţării Deciziei 354/R/2002 de Curtea de Apel Oradea, definitivă, cu toate celelalte căi exercitate de la pronunţarea sentinţei judecătoriei şi până la pronunţarea deciziei de mai sus, s-a adunat o perioadă de 7 ani şi 6 luni, instanţa în mod corect a dispus încetarea procesului penal, în conformitate cu prevederile art. 124 Cod Penal şi art. 11 pct. 2 lit. b Cod Penal raportat la art. 10 lit. g Cod Procedură Penală". "Insinuarea ideii că "secretomania" din jurul unor dosare penale este generată de presupuse relaţii ale preşedintelui Curţii de Apel Oradea cu unul dintre inculpaţii trimişi în judecată şi cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale este făcută în mod tendenţios, câtă vreme aspectele invocate ca şi cauze ale necomunicării datelor solicitate au constituit obiectul unor verificări în cursul anului 1996 de către Ministerul Justiţiei, în urma cărora acuzele aduse nu au fost confirmate", se mai arată în încheierea Comunicatul Curţii de Apel Oradea.