A fost întotdeauna o distracţie aparte să stai să studiezi din toate unghiurile feţele umane, să le compari prin asemănare cu animalele şi apoi să încerci să ghiceşti ce caracter şi ce trăsături psihologice are persoana în funcţie de animalul sau pasărea cu care seamănă. Se pare că o asemenea plăcere îşi rezervase Caragiale când era proprietar de berărie. Abia atunci poţi observa cât de diverse feţe poate avea prostia.

Prostia, însă, este o realitate ca oricare realitate şi trebuie să o iei în inventarul lucrurilor cu care obligatoriu ai de-a face. Prin ea însăşi, prostia nu poartă nicio vină. Ea nu este vinovată că există. Prostia devine vinovată abia atunci când începe să aibă pretenţii şi mai ales când le cere, bătând cu pumnul în masă. Atunci falimentul lipsei de raţiune devine evident pentru toată lumea. Iar lipsa de raţiune se manifestă de câte ori proştii din naştere sunt puşi în situaţii noi cărora trebuie să le dea soluţii. Proştii funcţionează rezonabil în condiţii obişnuite pentru care au preluat prin învăţare (imitare) soluţii din mediul în care trăiesc. Noutatea, însă, îi depăşeşte. Una dintre noutăţile zdrobitoare pentru proştii ultimelor generaţii a fost libertatea postdecembristă. Pentru libertate mentalul colectiv nu a elaborat încă reflexe sociale şi comportamentale indubitabile, de genul "nu băga mâna în priză că..." Asistăm zilele acestea la penibile manifestări ale prostiei umane în raport cu o iarnă, dorită declarativ, dar nu ca atare. Două aspecte trebuie discutate. În primul rând, înzăpeziţii. Păi, domnilor, atunci când faci un accident pe şosea, indiferent cât de bună sau de rea este şoseaua, cine este de vină? Şoseaua? Să fim serioşi. Autorităţile care nu repară şoseaua? Să fim serioşi. Autorităţile sunt vinovate pentru că nu ne oferă confortul călătoriei conform banilor impozitaţi, dar nu pentru accident. La fel cu înzăpezirea. Nu ţii cont de nămeţi, de specificul iernii, te-ai înzăpezit, adică ai făcut un accident, ai păţit-o! Cu atât mai mult cu cât de 7 ori pe zi la TV şi la radio se dau anunţuri de cod „galben, verde, roşu etc.", iar Poliţia Rutieră anunţă închiderea drumurilor respective.
Înzăpezirea în acest caz este echivalentă unui accident auto. Eşti responsabil pentru tine şi pentru familia ta de ceea ce ai făcut. Este de domeniul logicii elementare că atunci când ninge şi viscoleşte orice efort de curăţare este sisific. Este simplu, matematic, să calculezi că un utilaj poate deszăpezi atâţia kilometri pe oră, că atâtea utilaje pot curăţa atâţia kilometri pe zi etc. Desigur, dacă ai raţiune! Ai atâtea utilaje câţi bani ai şi bagi în asemenea utilaje pe care le foloseşti o dată la câţiva ani atâta cât merită. Vedem la TV că în SUA etc. ..., că în Europa etc. ... Nicăieri nu se găsesc imbecili care să urle că din cauza zăpezii şi a poleiului "America este ţara lui Papură Vodă...", "Europa este ţara lui Bulă..." etc. Doar printre cretinii din România auzi: "Asta-i ţara...". Mai mult, o avocată idioată (sau escroacă?!) acuză penal pe... pe... pentru că Dumnezeu dă cu zăpadă... pentru că iarna este iarnă... pentru că nişte proşti au făcut accidente de iarnă (înzăpeziri), deşi au fost anunţaţi... Nu lucrez în administraţie, nu am pe nimeni în familie care să lucreze în administraţie, dar prostia mă irită şi nu o suport.
Întâi trebuie văzut câtă lipsă de raţiune a avut şoferul care a plecat neechipat de iarnă prin nămeţi, care nu ţine cont de avertizări etc. Administraţia nu îl poate ţine de mână. Desigur, un om ajuns la necaz, un accidentat (înzăpezit), trebuie ajutat, este omeneşte, dar în limita posibilităţilor, fără pretenţia absurdă: "Gata, nimeni nu mai face nimic, nimeni nu mai doarme pentru că proştii se aruncă în apă mare şi nu ştiu să înoate".

Este greu cu libertatea! Vezi, de exemplu persoane, pe care banii le-au nenorocit. Dacă rămâneau sărace, ar fi fost chinuite, dar într-un fel fericite. Aşa le-a căzut (pară mălăiaţă) în poale traiste cu bani şi se nenorocesc singuri cu banii al căror adevărat rost nu îl cunosc. Exemplele pot fi înmulţite de orice. Libertatea este un banc de probă, care scoate în evidenţă prostia umană. Dă-i omului posibilitatea de a lua decizii pe cont propriu şi te vei lămuri imediat câtă prostie sau câtă inteligenţă zace dincolo de aparenţe. Nu cred că trebuie să le plângem de milă proştilor. Avem datoria de a-i ajuta în limitele raţiunii, dar nu de a le plânge pe umăr.