Motto: "Cea mai frumoasă întrebuinţare a vieţii noastre este de a spori conformitatea dintre inteligenţa noastră şi realitate." (Maeterlinck Maurice, 1902, Temple enseveli).

Două sunt raţiunile de a fi ale omului pe pământ. Una este individual egoistă (există un egoism necesar), care constă în preocuparea de a-i fi bine lui şi alor săi, cu tot ceea ce presupune aceasta, inclusiv cu limitările morale. A doua raţiune este spirituală şi altruist generală, adică de a acţiona concomitent cu promovarea binelui personal şi pentru realizarea binelui general.

De altfel, nimeni nu poate fi fericit, oricât de "bine i-ar fi”, în mijlocul unei mizerii generale. Unul dintre interesele generale este confortul existenţial al colectivităţii, frumuseţea şi curăţenia în care colectivitatea îşi duce viaţa de zi cu zi. Ei bine cum stăm noi, orădenii, la faţa locului, din acest punct de vedere? Nu pot să exprim decât satisfacţie! Adică, încep să simt că oraşul în care locuiesc începe să aibă aer civilizat. Enumerăm doar câteva realizări ale administraţiei locale: noua faţă a centrului din zona Primăriei, dealul Ciuperca, amenajarea malurilor Crişului, renovările din Cetatea redată publicului, Grădina Zoologică, Aeroportul etc... noul interior renovat al Bisericii cu Lună etc... Sigur că mai este mult de făcut, dar în aceşti câţiva ani s-a făcut cât nu s-a făcut în cei 25 de ani de la ruptura din decembrie. O mare lipsă este identitatea istorică a locului, care, singura, poate fi marca de nobleţe a locului. Este lipsa unui monument dedicat lui Menumorut. Am mai scris despre acest lucru. Este legitimaţia de nobleţe a Bihorului şi a Oradiei. Să sperăm că administraţia locală va înţelege la un moment dat şi acest lucru. De altfel, îmi doresc şi sper ca actuala evoluţie a oraşului să aibă continuitate. O pierdere în tot acest interval de timp este nerealizarea extinderii oraşului, care i-ar conferi o altă dimensiune demografică şi spaţială, apropiindu-l de marile oraşe ale ţării, ceea ce i-ar aduce multe beneficii, inclusiv investiţionale, deci o dinamizare a circuitului banilor, ceea ce l-ar favoriza pe fiecare orădean. Faptul de a nu te prezenta la vot, indiferent ce orientare sau dezorientare a-i avea, este o crasă neînţelegere a interesului tău propriu, ca individ şi ca cetăţean al urbei. Indiferenţa este soră cu indolenţa, iar a te ambala în interese politice de tip "gaşcă” este lipsa înţelegerii rostului tău pe lume. Orice orădean trebuie să se refere la el însuşi şi la oraşul său. Mă rog, cei care cred că partidele politice le-au adus fericirea nu au decât să urmeze îndemnul partidelor politice. Iar faptul că populaţiei maghiare i-ar scădea sub 25% ponderea demografică prin unirea Oradiei cu comunele suburbane nu îi va aduce nicio pagubă, în schimb, se va bucura de beneficiile generale rezultate. Politicienii, consilierii şi primarii, la un moment dat, intră în ceaţa uitării, prin efectul timpului, dar oraşul rămâne, precum şi urmaşii noştri rămân. Pentru cine votăm, pentru politicieni sau pentru urmaşi? În final nu pot decât să parafrazez şi să schimb puţin zicala, zicând: "Dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă”, adică să nu confunde un demers administrativ benefic pentru toţi cu un demers politic, benefic, doar pentru unii.