Demult nu s-a mai văzut o echipă câştigătoare care să-şi dea autogol după autogol, iar la final să facă schimb de tricouri cu galeria adversă. Căpitanul de echipă, acest supermangă de America, după ce s-a înjurat ca la uşa cortului cu toţi ultraşii pesede, este gata să fac blat cu Ciuma Roşie.

 

Comandantul suprem al echipei câştigătoare s-a comportat, de două luni încoace, precum un turist grăbit între o măslină la piramide şi o lovitură de crosă la gaură în Pianu de Jos. Nu a trecut bine un an de când demoniza pe toate canalele Ciuma Roşie, acel PeeSeeDeee pregătit să-i pună la proţap pe români, şi căuta cu disperare să aibă „guvernul meu”. Nu a ieşit taman cum a promis Rareş cel cadrilat şi pensat, acest creator de modă şi mofturi îndoielnic liberale, dar cotiga cu trei mârţoage a pornit la drum. Problema a fost nu doar vizitiul cu carnetul suspendat pe baza unui suflu nou în politică de 1,6 la mie în aerul expirat, ci şi marele păpuşar care îi transmitea în cască de care hăţ să tragă şi pe care gloabă să o altoiască cu biciul. Când gloaba plesnită pe nedrept de câteva ori a ripostat şi a pus şi ea o copită la răsturnarea cotigii guvernamentale, robotul pe lămpi şi diode aflat la o partidă de golf era cât pe ce să-şi ardă instalaţia de nervi. Dintr-o dată, demonizatul în trecut PeeSeeDeee devine frecventabil, iar USR Plus este prezentat drept inamicul public numărul unu, deşi Cîţu a fost debarcat prin moţiune înaintată de Ciuma Roşie, nu-i aşa?!

Pierderea de vreme şi lipsa de punctualitate a fost o meteahnă românească care l-a scos din ţâţâni pe regele Carol I, care obişnuia să le ofere ceasuri politicienilor dâmboviţeni. Pe sasul nostru ales în două rânduri preşedinte nu l-a scos din ritm nici valul patru al pandemiei pe care a înfrânt-o în vară, nici scumpirea până la cer a energiei, nici numărul mare al românilor morţi în fiecare zi. Guvern minoritar a devenit mantra repetată obsesiv de toţi cei care au sacrificat şi promis sponsorilor totul pentru a-l ţine îndesat în fotoliu pe Cîţu, când era evident că era taman pe dos: în aceste vremuri complicate, ţara are nevoie de un Guvern majoritar.

Alianţa cîţilor liberali cu USR Plus nu mai este posibilă, iar hemoragia parlamentară declanşată de Ludovic Orban a dat semnalul unei furioase răzgândiri. Ordinul de zi pe unitate transmis de comandantul suprem, pe înţelesul unui general de infanterie, este crearea unei noi forţe politice, Ciuca Roşie. O forţă care îşi cunoaştea scopul precis chiar şi atunci când bântuia prin ungherele palatului precum duhul lui Sauron. Spiritul uselist nu a murit niciodată, a fost păzit cu grijă în tainiţele serviciilor şi contraserviciilor, care fac şi desfac în politica de cadre a celor care ajung la butoane. Refacerea USL sub comanda generalului Ciucă va trebui să poarte un nume, dar până la tăierea moţului mai sunt câteva afaceri de negociat şi posturi de aranjat. Cu PSD lucrurile devind dintr-o dată simple, vor funcţiona ca unse de alifia experienţei în devalizarea proiectelor, a prăduirii bugetelor, a ştergerii urmelor şi sporirea bunăstării grupărilor specializate. Din momentul în care cîţo-liberalii au renunţat la ideea fixă a guvernului minoritar, conducerea PSD a avut grijă să dea pe surse informaţia că poporul pesede, primarii şi mulţi din activul de partid şi-ar dori cu nesaţ să ajungă la guvernare, să-şi bage mâinile până la coate în buzunarele lui Anghel Saligny. Să curgă miliardele din PNRR! Problema e că lucrurile stau taman pe dos la PSD, reţelele şi grupurile partidului duduie de revoltă la gândul însoţirii cu partidul lui Iohannis, iar primarii şi activul tremură de mânie la amintirea anilor de umilinţe şi mui la care au fost supuşi de trădătorii galbeni şi neomarxiştii userişti. PSD stă bine în sondaje şi va urca ameţitor până în primăvară, iar renunţarea la forţarea preşedintelui să declanşeze alegerile anticipate, pe care le-ar câştiga cu uşurinţă, îi scoate din sărite pe mulţi pesedişti. Nu întâmplător a fost anunţată acum intenţia de a-l suspenda pe preşedinte, iar Klaus Iohannis şi-a dat seama că acest lucru este posibil şi îi va da peste cap programul turistic în viitor.

Dilema pesediştilor de frunte este grea, rezolvarea crizei este acum la ei şi  încă nu evaluează pierderile colaterale. De prin sertare sunt extrase dosare pe care s-a aşezat praful, dar cu potenţial exploziv, capabile să determine luarea deciziei potrivite. În cele din urmă, o burtă îndestulată nu va porni niciodată o revoluţie şi frustrările se domolesc la vederea unei cămări burduşite. Tot înainte cu o nouă echipă câştigătoare în care binele înfrânge şi poporul este prostit cu televizorul...