Cetăţenii obişnuiţi ai acestui municipiu sunt nevoiţi să suporte mârlăniile, manelismele şi obrăznicia unor persoane pentru care singurul criteriu de valoare este interesul propriu, chiar dacă acesta se construieşte pe deranjul celorlalţi. Bunăoară, asistăm de câţiva ani la promovarea unor reclame care agresează nervii cetăţenilor în locuri publice.

Îmi amintesc că, până mai anul trecut, se făcea o reclamă acerbă la serviciile funerare, mai ceva ca la detergenţi, la iaurtul cu dioxină sau la alte produse de gen. E drept că de la iaurtul cu dioxină şi până la serviciile funerare poate fi o cale relativ scurtă şi astfel se îmbină „utilul cu plăcutul". Dar de ce am insistat pe acest exemplu? Se spune că, în general, reclamă se face doar la produsele noi sau, în cele mai multe cazuri, la cele care nu se vând. Atunci, prin corelare, văzând atâta insistenţă la reclama privind serviciile funerare, ne-am întrebat: să fi scăzut chiar atât de mult rata mortalităţii în Oradea? Să o ducă lumea din ce în ce mai bine, astfel încât „clienţii" serviciilor funerare să se împuţineze tot mai mult, spre dezamăgirea unor prestatori de gen? Când urcai în tramvaiul 2, parcă urcai într-un dric. Din ce în ce mai multe mijloace de transport în comun fuseseră invadate cu astfel de publicitate macabră. Nimeni nu dorea să o vadă, dar, obligatoriu, toată lumea o vedea şi se simţea foarte prost.
În democraţie poţi să faci orice, numai să nu îi deranjezi pe alţii. Asta nu vor să înţeleagă unii dintre cei care îşi plimbă, în prezent, reclamele pe tramvaie, întrecând orice măsură. Ele nu mai sunt afişate doar pe caroseria acestora. O depăşesc, urcă pe geamuri sau „îmbracă" întregul vagon. Astfel putem „admira" un portret gigant al unui cetăţean care îşi prezintă realizările. Foarte bine, dar să nu o facă sfidând călătorii, care, plătind costul biletului sau abonamentului, chiar nu vor să li se blocheze câmpul vizual, pentru că aşa vor muşchii unora. E foarte „plăcut" să stai pe scaun în tramvai şi să nu poţi privi pe geam, pentru că e acoperit de un astfel de portret (cu iz de precampanie electorală) sau de alte afişaje. Unele vagoane sunt pline de reclame transparente. De obicei la automobile. Din interiorul tramvaiului, lumea se vede cu totul altfel. Roşie, de exemplu, ca atmosfera de pe planeta vecină, Marte.

Între călători se află, probabil şi claustrofobi, sau, noi înşine avem toate şansele de a deveni claustrofobi, călătorind cu tramvaiul şi tolerând tot felul de tupeişti care vor să-şi facă publicitate sfidând bunul simţ şi liniştea cetăţenilor. E stresant şi terorizant! Nu mai merge cu frumosul. Eu şi concetăţenii mei ne-am săturat de indiferenţă şi nepăsare...