Pentru prima dată în ultimii 23 de ani, un ministru în funcţie a fost condamnat la puşcărie. Cinci ani cu executare. În plus, are de plătit statului şi peste şase milioane de lei drept despăgubiri pentru că l-a furat. Decizia nu este definitivă, dar va avea un profund efect negativ asupra USL şi devastator pentru Crin Antonescu şi PNL.

Momentul condamnării ministrului liberal Relu Fenechiu este şi un semnal pentru toţi oamenii politici care au afaceri cu statul şi îl fură la greu. Fenechiu nu a fost condamnat pentru fapte comise în timpul mandatului de ministru, ci pentru hoţii înfăptuite în urmă cu zece ani. Dar tot cu statul şi tot în defavoarea lui. Nu i-a mai folosit imunitatea şi nici faptul că partidul la care a cotizat a ajuns la putere. Nu putem decât respecta decizia Instanţei Supreme, deşi ea vine după un timp îndelungat de la comiterea faptelor respective. Alături de el au fost condamnaţi şi alţi angajaţi la stat, în acest caz directori la Electrica, fără de care hoţiile nu s-ar fi putut comite. Şi pentru aceşti norocoşi cu ţâţa grasă a statului la gură, condamnarea este un avertisment că ar putea ajunge după gratii. Păcat doar că trebuie să curgă atâţia ani pentru aflarea verdictului, timp în care au mai supt cu nesaţ şi fără frică.

Condamnarea îl va jena la coabitare un pic pe premierul Victor Ponta, dar nu cât pe Crin Antonescu, susţinătorul principal al lui Fenechiu pentru postul de ministru. Pentru inamicii lui din PNL şi din dealul Cotroceniului va fi un minunat prilej să-i înfingă drăgăstos câte un şiş sub coaste. Imaginea prezidenţiabilului Antonescu, şi aşa tot mai şifonată, se va duce de-a berbeleacul până la şireturile doctorului Oprescu, deşi hoţul de astă vară de la Pragul Înalt îl va dori, mai degrabă, sub tocul Elenei, cea disponibilă şi bogată. Cu Antenele ridicate a pericol, varanul solzos a tresărit a spaimă de moarte.

Nicio reptilă nu poate rezista doar la căldura unui bec din celulă, în timp ce conturile prin care bântuie fantomele Epocii de Aur şi mulţi bani rămân neprotejate de ghearele noilor europrădători. Cu regionalizarea agăţată la trăsură, baronul Dragnea a început să gâfâie şi să transpire. Bate pasul pe loc, dar de fapt prinde şi el viteză către boxa acuzaţilor înspre care, cocoţat pe o bordură, manevrează de zor şi Videanu. Bogaţi şi pătaţi, multora dintre membrii clasei politice ar trebui să le bată pe înserat, la portiţă, DNA-ul. Şi totuşi, blonda nu va cunoaşte fiorul rece al cătuşelor decât, poate, în budoar, deşi are în dormitor un dulap plin de schelete Louise Vuitton.

Relu a fost o pradă relativ mică. A fript statul cu nişte transformatoare vechi pe când alţii l-au tras în ţeapă cu legea vârâtă în gură drept căluş, ca să nu strige prea tare. Prada mică răstoarnă însă coşmarul cel mare în patul conjugal al alianţei conducătoare: Cotroceniul se depărtează de Crin cu viteza unei torpile sau e invers? Destinul său politic - luat la prelucrat de băieţii deştepţi după puciul inventat astă vară, frământat la Constituţie de braţe tatuate prin porturi rău famate -  este să sfârşească cu talent în derizoriul parlamentar după ce s-a anunţat o veritabilă speranţă a noii lumi de după Zeus. Dacă eşecul referendumului de astă vară l-a împărţit frăţeşte cu celălalt copilot, coabitarea l-a vârât într-un menage a trois în care doar încasează. A fost trimis la munca de jos şi s-a tăvălit steril cu Constituţia, încercând să o facă, din nou, fată mare. Nu s-a prins că golanii care au abuzat-o ani de-a rândul râd de el pe la colţuri. Acum primeşte în freză condamnarea unui protejat care îi trage iarăşi din procente şi bani. Se va găsi oare un înţelept în preajma lui care să-i spună că, în anumite ţări, unde-s doi, puterea celui de-al treilea licurici creşte?!