Acţiunea de răsturnare şi reorganizare socială şi politică a cuprins ample pături ale societăţii româneşti, iar fenomenul "strada" putea izbucni în orice moment, ca urmare a accentuării unor contradicţii sociale foarte grave. Cel mai evident este decalajul uriaş dintre îmbogăţiţii peste noapte prin mijloace frauduloase şi cei cărora li s-a luat chiar şi dreptul la muncă pentru a-şi câştiga pâinea cea de toate zilele.

"Strada" a generat un sentiment de solidaritate fără precedent, din care conducătorii au de învăţat că, dacă îndrăznesc să încalce legile, imaginându-şi că, prin poziţia pe care o deţin, sunt la adăpost de orice răspundere, se înşeală amarmic.

În acelaşi timp "strada" a semnalat că trebuie aplicată o politică chirurgicală fără milă pentru eradicarea corupţiei, şpăgii şi mitei, simpla aplicare a unor "cataplasme" fiind total ineficientă. Toleranţă zero corupţiei! Fapte, nu vorbe! Faceţi, nu vorbiţi! Se aşteaptă ca premierul desemnat să şi facă, nu numai să spună. Aceasta presupune o "mână forte", capabilă, curajoasă şi hotărâtă să stârpească mita şi bacşişurile, o "adevărată instituţie" în România.

Imoralitatea politică se trage de la alegeri, deoarece în perioada electorală se fac datorii, astfel că cei care ajung la putere caută să acopere pierderile şi, în plus, să acumuleze rezerve pentru următoarele alegeri, toate acestea nefăcând altceva decât să accentueze imoralitatea politică. Funcţiile de stat sunt obţinute de parveniţi şi de persoane aparţinând clasei clientelei politice, aceştia ajungând la trepte superioare în stat, promiţând loialitate politică, şi astfel a apărut instituţia "simpatizantului din umbră". Dacă eşti tânăr cu studii, nu vei căpăta funcţii în stat decât cu preţul "vânzării conştiinţei" şi trădării, astfel că statul ajunge o "şcoală a trădării", iar Parlamentul, un sistem politic formal care creează confuzie între autoritate şi putere.

Aparatul funcţionăresc din România este unul din cele mai rău tratate din Europa, cu salarii de mizerie, motiv pentru care funcţionarii sunt expuşi tentaţiei de a primi şpagă. Este însă, adevărat, că este supradimensionat şi greu de întreţinut de un stat sărac şi, pe deasupra, vlăguit de "oameni" puşi pe căpătuială. Din păcate, programele financiare anticriză ale statului s-au bazat pe "curbe de sacrificiu", adică pe reducerea lefurilor şi pensiilor şi nu pe reducerea cheltuielilor şi pe recuperarea de la cei vinovaţi a prejudiciilor imense produse statului şi poporului român. Nu s-a aplicat principiul că "dacă trebuie să se mănânce mămăligă, atunci toţi trebuie să mănânce mămăligă, începând cu preşedintele ţării".

Până acum am trăit într-un stat şi într-o societate în care n-a existat un control democratic al mecanismelor statului, în care puterea şi autoritatea se confundă în permanenţă în detrimentul cetăţeanului, iar Justiţia nu a pus accent pe prevenţie, lăsând ca fenomenul corupţiei să treneze şi să-şi extindă tentaculele în toate ungherele societăţii. Nu s-a pus accent nici pe recuperarea promptă a prejudiciilor, corupţii beneficiind în continuare de banii furaţi de la stat.

"Liberalismul de stat" nu a dat rezultatele scontate, deoarece concurenţa străină a lovit puternic în firava economie românească, lăsată de izbelişte şi neprotejată. Nu s-a pus nici o stavilă importului de tot ce vrei şi ce nu vrei, cu documente şi fără documente sau cu documente false, ceea ce a dus la o evaziune fiscală îngrijorătoare pentru oricine, numai pentru guvernanţi, nu.

Este momentul să se efectueze un inventar al bogăţiilor naţionale: sol, subsol, industrie, agricultură, proprietăţi, capital, mână de lucru etc. şi să se pună capăt jefuirii acestora prin reglementări dure. Trebuie apărată ţara de pustiire! Altă variantă, nu există!

Parlamentarismul românesc, degradat peste măsură, va trebui să răspundă nevoilor oamenilor şi să transforme în realitate speranţele acestora de a crea un sistem democratic adevărat, cu participarea reală a maselor la jocul politic.

Trebuie repede căutat un anumit tip de conducător care să stabilizeze situaţia şi să pornească un proces de reaşezare socială, de continuare a procesului de modernizare a ţării, prin intermediul inteligenţei şi tinerimii române, care trebuie integrate în "maşina statală", fiind marea speranţă a românilor. Din rândul acestora trebuie să se recruteze viitori guvernanţi şi parlamentari, care să beneficieze de sprijin popular. Noii guvernanţi trebuie să ştie că nesoluţionarea aşteptărilor maselor la timp poate deveni detonatorul unei bombe sociale cu efecte neprevăzute. Tineretul trebuie să devină coloana vertebrală a activismului politic, forţa tinerilor rezultând din atitudinea lor rebelă. Tineretul trebuie să se organizeze rapid în partide şi să participe la alegeri cu programe viabile şi realizabile, cuprinzând obiectivele de realizat pe termen lung, mediu şi scurt, cu răspunderi individuale şi colective, astfel ca la final să se ştie cine nu şi-a îndeplinit misiunea încredinţată şi să răspundă, mergându-se până la retragerea din funcţie sau demisie.

Guvernul tinerilor trebuie să devină "guvernul salvator" al naţiei şi al lor înşişi, dar pentru asta este nevoie de un program de reindustrializare, care să asigure integrarea tinerilor în procesul muncii şi constituirea unui stat puternic, suveran şi independent, iar politica externă să fie naţională, nediscriminatorie şi precaută faţă de unii "vecini", dornici tot timpul să acapareze un teritoriu sau să-şi impună forţa.

România trebuie să apară ca un "nou astru în constelaţia puterilor europene", să se comporte ca un partener egal, să-şi apere cetăţenii şi să nu accepte să fie umiliţi de nimeni, chiar dacă acum ţara trece printr-o situaţie nefavorabilă, ca urmare a trecerii într-o nouă etapă istorică a evoluţiei sale milenare.

Fapte, nu vorbe! Faceţi, nu vorbiţi!

Acum este momentul prielnic pentru primenirea (înnoirea) clasei politice în ţara noastră. Acest moment nu trebuie ratat! Avem nevoie de conducători şi politicieni civilizaţi şi cumpăniţi. Pentru a-i alege trebuie să-i cunoaştem cât mai bine, ceea ce înseamnă că, înainte de alegeri sau de a fi puşi în diverse funcţii de conducere, să fie descrisă cât mai detaliat activitatea lor, dar şi profilul psiho-senzorial (temperament, aptitudini, atitudine etc.). Numai aşa alegătorul va putea vota în cunoştinţă de cauză, altfel tot lucrul este făcut degeaba sau "nu este bine făcut". Nu uitaţi, tineri! Aveţi la dispoziţie doar un an de zile pentru a vă organiza şi pentru a vă pregăti să preluaţi puterea de la cei ce, până acum, ne-au dezamăgit profund, prin participarea cu propriile formaţii politice la alegerile de anul viitor. Acest lucru este crucial, de importanţă capitală pentru viitorul ţării şi nu aveţi dreptul să-l rataţi.

Improvizaţiile, fie ele şi "guverne tehnocrate", nu sunt sănătoase, deoarece "tehnocraţia" urmăreşte numai eficienţa, nu şi rezolvarea problemelor sociale. Rolul în conducerea societăţii trebuie să revină politicienilor la nivelele superioare, tehnocraţii (profesioniştii) trebuind să ocupe nivelele următoare (secretari de stat, directori generali etc.), iar dacă politicienii sunt şi tehnocraţi (economişti, jurişti, ingineri etc.), cu atât mai bine.