Modelul de organizare a unei societăţi este un lucru extraordinar de serios. De organizare depinde funcţionarea şi performanţele societăţii, în final bunăstarea populaţiei. Este suficient să amintim, de exemplu, diferenţa dintre Anglia şi Albania sau dintre Suedia şi Bulgaria. Oricine va fi de acord că diferenţele sunt uriaşe. Viaţa oamenilor este diferită în cele două feluri de societăţi, de ţări. Am arătat ieri prin ce diferă cele două feluri de ţări.

 

Şi acum să vedem ce se potriveşte românilor? De câte ori am avut în frunte un conducător ferm am excelat în istorie. Strămoşii figurează în istorie când i-am avut pe Burebista şi pe Decebal. Apoi când am avut un Mircea, un Ştefan, Tudor etc. Modernizarea României a fost posibilă datorită faptului că regalitatea i-a asigurat stabilitatea politică necesară, deşi partidele erau postfanariote. Aceasta a fost genialitatea lui Ion Brătianu, de a pune în fapt o idee comună, anterioară Unirii, de a aduce la cârma ţării un principe neutru de toate partidele boiereşti (şi atunci doar găşti!). Căruia să i se dea suficientă putere pentru a ţine cârma ţării chiar dacă dedesubt cazanul politic fierbea în clocot şi haos. Ce avem la ora actuală? Nişte aşa-zise partide care nu sunt decât găşti de ciolănari, deoarece niciunul nu are o ideologie propriu-zisă care să fie urmărită prin programe şi politică de partid. Nu vor decât să pună mâna pe putere ca să-şi împartă lor şi clienţilor din teritoriu funcţii de decizie. Credeţi cumva că lăsate de capul lor ar fi în stare să asigure stabilitatea ţării şi deci a societăţii? Credeţi că s-ar comporta altfel decât imbecilii boieri care fugeau la Sultan să-şi pârască domnitorul spre a-l pierde şi a pune altul, apoi altul şi tot aşa? S-ar ajunge rapid în situaţia de ţară necondusă, condusă haotic, ori trasă de unii hăis, de alţii cea. O ţară cu instabilitate decizională şi imaturitate a partidelor politice, ca România, dată pe mâna acestora ar risca să piară. De altfel, modalitatea de destrămare a Yugoslaviei a fost rotativa prezidenţială, o găselniţă de o periculozitate statală mortală. De aceea propunerea PSD-ului ca, în noua Constituţie, România să figureze drept Republică Parlamentară, adică având un preşedinte ales de Parlament, este un atentat la viitorul poporului român. În plus, după ce românilor li s-a furat economia (mijlocul de subzistenţă), obligându-i să-şi ia lumea în cap, acum acelaşi partid care a condus 8 din cei 12 ani dezindustrializarea României vrea să le interzică românilor până şi dreptul de a-şi alege preşedintele. Păcat de acest partid, care în loc să aleagă o reformă internă completă s-a limitat la un tango de joasă condiţie. Social era nevoie de o conducere de stânga în viitor şi erau pregătite condiţiile psihologice pentru ca stânga să câştige la viitoarele alegeri, dar cu vechea conducere compromisă pe post de viitor guvern... să-şi vadă de treabă!

 

Iar propunerea de Republică Parlamentară fie că este venită din prostie, fie la indicaţii oculte, ea este la fel de periculoasă. În acest moment istoric, cu aceste partide şi în acest stadiu al mentalului colectiv românesc, doar un Preşedinte ales de întregul popor, deci nu la discreţia şmecherilor şi găştilor, cu atribuţii care să îi permită să domine mizerabilele încâlceli politice, poate garanta siguranţa şi stabilitatea statului român şi a societăţii româneşti. Oricum Constituţia va trebui votată de popor, iar poporul sperăm să fie treaz şi în cunoştinţă de cauză.