Pe 3 februarie, toţi românii jubilau, "victorie istorică!", "dreptate internaţională"! Într-adevăr, cele 70.000.000.000 de metri cubi de gaz şi 12.000.000 tone de petrol ne-ar putea scoate din marasmul economic în care zăcem, ne-ar putea plasa chiar în plutonul fruntaş, dacă mâna de administrator...

Dar pe 4 februarie primim o măciucă în cap, totul fusese vândut cu ani buni înainte. Nişte guverne criminale (cel puţin un guvern) şi nişte indivizi ticăloşi care deţineau nişte "foncţii" în Stâna lui Bucur au vândut o ţară şi un popor. În secret! Cu acte adiţionale şi clauze ce secretizează furtul bogăţiilor faţă de cel furat, statul român. Colosale minciuni! Colosale hoţii! În istoria sa România nu a avut parte de conducători atât de ticăloşi. Acele resurse marine ne-ar fi ferit de "strângerea de gât", de câte ori se îmbată de putere ursul rusesc (vezi iarna aceasta şi cioflingăreala ruso-ucraineană), ne-ar fi conferit independenţă istorică şi ar fi făcut din România un lider energetic regional. De fapt, furtul clar pentru orice justiţie ar putea fi anchetat prin însuşi modul în care a fost făcut, în cel mai rău caz, prin naţionalizarea propriei bogăţii. Dar nu o va face nimeni, pentru că şi aceştia, ca şi ceilalţi... Pentru ceea ce s-a întâmplat în orice ţară cu pretenţii (ale unui popor care îşi cunoaşte interesul), Partidul Liberal ar fi dispărut de pe piaţă. Dacă nu va recupera bogăţia furată, sper ca PD-L să ajungă în opoziţie un sfert de secol! Bogăţiile pe care le aveam în propria pivniţă au intrat hoţeşte în buzunarul unor "nime-n drum", de fapt, acum şi sub anonimat îşi vor vinde gazul cui vor vrea, pe câţi bani vor vrea.
Puteam avea cea mai ieftină energie la preţ de extracţie. Vom plăti pe bani grei ceea ce ne aparţine. Acuma se va vedea dacă Băsescu şi guvernul lui dau doi bani pe ţară sau sunt şi ei nişte mercenari propulsaţi...
Acuma ştim şi de ce Tribunalul de la Haga "a făcut dreptate României", acţionarii intermediari canadiano-englezi nu puteau pierde o asemenea pleaşcă. Nimeni în lume, niciodată în istorie nu a câştigat prin hoţii avocăţeşti o sumă atât de mare cu aşa de puţine investiţii, nici măcar vreo armată.
De fapt, procesul în sine este o pierdere istorică de mari proporţii pentru România. Resursele erau furate de dinainte, doar că hoţiei i s-a dat o acoperire internaţională, iar Insula Şerpilor, o stâncă mai importantă strategic (şi cel puţin ca pretext teritorial), a fost pierdută pentru totdeauna.
Până pe 3 februarie, actele internaţionale considerau Insula Şerpilor ca parte a României conform Tratatului de la Paris, Raptul Stalin - Ana Pauker putea fi anulat oricând ca orice rapt. De fapt, moştenitoarea URSS este Rusia, iar problema Insulei Şerpilor trebuia tratată cu Rusia, nu cu Ucraina. O imensă greşeală. Ceea ce Băsescu numea "mare succes al M.A.E." este o imensă gafă, o imensă pierdere, o imensă prostie. Chiar dacă am avea un guvern proromân cu sânge în... vână şi am recâştiga (fie şi călcând în picioare minciunile internaţionale prin naţionalizare) bogăţiile submarine, ele vor ţine 20-30 de ani sau mai puţin, în funcţie de ritmul de exploatare, pe când insula şi problemele teritoriale vor exista cât vor exista Ucraina şi România.

Degeaba ne-a dat Dumnezeu ceea ce ne-a dat, dacă nu ne-a dat şi conducători şi, mai ales, mintea de a merge la vot şi de a vota.