Politicienii români înalţi oameni de stat se pare că au epuizat temele dâmboviţene de gâlceavă şi au început să pregătească şi pentru export mostre de conduită autohtonă, al cărei principal ingredient îl constituie denigrarea coechipierului. După intrarea României în UE scena politică românească s-a transformat într-un adevărat ring de box în care toată lumea se bate cu toată lumea, alianţele se schimbă peste noapte, iar partenerii de cu seara devin duşmanii de dimineaţă. Guvernarea este exercitată de minoritate, în timp ce opoziţia majoritară se fărâmiţează în tabere pro-preşedinte, anti-Guvern, anti-preşedinte, pro-Guvern. Cabinetul funcţionează cu sprijinul unei opoziţii, iar şeful statului (proaspăt suspendat şi reconfirmat în funcţie) este susţinut de o altă opoziţie. Şi ca şi cum nu ar fi de ajuns acest spectacol penibil jucat de dimineaţă până seara pe plaiurile mioritice, mai marii oameni în stat au făcut şi din politica externă o scenă de luptă la baionetă. La scurt timp de la reinstalarea la Cotroceni, preşedintele Băsescu a spus despre ministrul de Externe - a cărui numire nu a acceptat-o iniţial pe motiv de lipsă de experienţă în diplomaţie - că nu este pregătit pentru această misiune. Şi ca să nu existe niciun dubiu, şeful statului a spus cu subiect şi predicat că declaraţiile miniştrilor liberali Adrian Cioroianu şi Teodor Meleşcanu se cam bat cap în cap, cei doi punând România în situaţii ridicole, iar partenerii externi ai ţării nemaiînţelegând nimic. Ce au înţeles însă cancelariile occidentale atunci când a făcut însuşi şeful statului român astfel de afirmaţii publice? Oare nu era tocmai un semn de diplomaţie ca preşedintele ţării să-i tragă de urechi pe cei doi miniştri buclucaşi în spatele uşilor închise? Copilul năzdrăvan al UE numit România, prins de atâtea ori cu temele nefăcute, a găsit de cuviinţă să-şi menţină manierele şi în noua familie în care a fost primit. Mult râvnitul statut de membru al clubului select al statelor Uniunii Europene, obţinut după multe corigenţe, nu i-a schimbat cu nimic obiceiurile. Astfel că nici acum nu a renunţat la a-şi spăla rufele la vedere şi a-şi pune poalele-n cap. Chiar în ziua începerii summit-ului Uniunii Europene, care se anunţă extrem de tensionat din cauza spinoasei probleme a Tratatului constituţional, şeful diplomaţiei române spune, într-un interviu, despre preşedintele României - care va conduce delegaţia Bucureştiului la Consiliul European de la Bruxelles - că este duplicitar şi "chinuit de un demon interior". Năucitoare de-a dreptul este însă o altă afirmaţie a ministrului de Externe. Întrebat cum este relaţia sa cu Traian Băsescu şi dacă preşedintele stabileşte liniile directoare ale politicii externe, Adrian Cioroianu răspunde: "Dumnealui poate spune ce vrea, eu fac ceea ce trebuie". De menţionat că la Bruxelles Traian Băsescu va "spune", pentru că el conduce delegaţia. Adrian Cioroianu ce va face? Din delegaţia care reprezintă România la Bruxelles face parte şi premierul Tăriceanu, care s-a deplasat separat de şeful statului, între cei doi oricum nemaiexistând vreun dialog de luni bune. Cu toate acestea, şeful Guvernului de la Bucureşti şi-a exprimat cu o zi înainte "convingerea" că România va avea un punct de vedere unitar la Consiliul European. Convins, dar nu şi convingător, primul-ministru a avertizat că la summit-ul UE oficialii români nu-şi pot permite să aibă "abordări subiective de ordin personal". Inutil de spus că până acum oficialii români nu au exprimat o poziţie foarte clară faţă de temele Consiliului European de vară, limitându-se la afirmaţii generaliste. Nici nu este de mirare că situaţia stă în acest fel, în condiţiile în care preşedintele nu vorbeşte cu premierul, aflându-se în conflict deschis, iar ministrul de Externe este ocupat să dea interviuri în care încearcă să-şi spele imaginea, după vizita la Washington în care s-a remarcat prin stângăcie. Un punct de vedere mai clar al României a fost exprimat abia înaintea plecării la Bruxelles de preşedintele Băsescu. Poziţia României prezentată de şeful statului nu a fost supusă însă unei dezbateri publice, astfel că societatea românească a aflat abia acum ce viitor i-au pregătit specialiştii în spatele uşilor închise. De altfel, nu ar fi de mirare ca şi la Bruxelles reprezentanţii României să fie mai interesaţi în a schimba "amabilităţi" între ei decât în a reprezenta ţara la nivel european sau se vor ignora cu subînţeles. Oricum, pot fi liniştiţi că pe malurile Dâmboviţei liberalii, democraţii, social-democraţii, conservatorii şi toţi ceilalţi vor menţine la aceleaşi cote disputele, bătându-se în declaraţii colorate şi belicoase.