Motto: "Societatea noastră seamănă foarte mult cu o boltă din pietre, care s-ar prăbuşi, dacă ele n-ar rezista una alteia şi dacă ea nu ar fi susţinută prin însuşi acest fapt". (Seneca 4-65 e.n.).

Ce minţi clare erau acum 2.000 de ani! Statul este cadrul organizatoric al unei societăţi, a unui popor. Iar societatea este asemenea unui organism format din organe, care fiecare depinde unul de celălalt. Pentru a fi posibil acest lucru ele au trei nivele de coordonare: neurovegetativă, endocrinometabolică şi interdependenţa organică, de la organ la organ. De reţinut că noţiunea fundamentală este coordonarea şi nu pervertita noţiune politică, cea de conducere, mălai moale în capul politicienilor. Corespondent, la nivel social, statul trebuie să coordoneze organele sociale, relaţiile cetăţenilor cu acestea şi relaţiile dintre cetăţeni, tot prin trei nivele: organul secretant de legi şi reguli, care este Parlamentul, organul care asigură funcţionarea legilor, care este Guvernul, cu toate pârghiile sale structurale, şi relaţiile dintre organele sociale dictate de legi. În plus, statul are un dirijor general, care este conducătorul. Ei bine, cum funcţionează la ora actuală statul român?

În primul rând, după 1989, s-a schimbat rolul statului. Dacă în comunism rolul lui, în raport cu populaţia, era controlul absolut, azi acest rol a fost schimbat cu cel de belire economică a populaţiei. După ce au distrus şi înstrăinat industria, politicienii nu au găsit altă soluţie de a colecta bani decât belind populaţia. Dacă înainte statul ceauşist funcţiona ca un ceas, dar prin conducere, nu prin coordonare, astăzi el funcţionează în regim de avarie, în virtutea inerţiei reflexelor sociale ale cetăţenilor, pentru că după legi el se putea destrăma demult. Câteva tragedii au aprins reflectoarele pe vârful icebergului. Când cu prăbuşirea avionului din Apuseni românii au asistat uimiţi la faptul că instituţii, unele cu caracter militar, erau rupte unele de altele, că erau incapabile să se coordoneze. În tragedia de la clubul Colectiv, la fel, instituţiile statului au fost atât de rupte unele de altele încât au fost incapabile să prevină dezastrul. În final, probabil se vor găsi vinovaţi nişte acari, iar "organizatorul şef" al dezordinii va fi numit, probabil, în viitorul guvern de-a dreptul ministru. Legat de tragedia bebeluşilor din Argeş, ministrul Sănătăţii constată cu uimire că între modurile de organizare sanitară nu există nicio comunicare, că unele nu ştiu de altele, că fiecare are alţi şefi-şefuţi, mărunţi latifundiari, că România, de fapt, nu are un sistem sanitar unitar, adică având un caracter sistemic, fără de care orice politică sanitară naţională este o vorbă în vânt.

Este rezultatul unei greşit înţelese, greşit concepute descentralizări, transformând un sistem într-o mulţime de bucăţele independente. Asistăm de o vreme ca la un spectacol al handicapaţilor, cum nişte instituţii ale statului sunt incapabile să coordoneze, pentru a da o banală autorizaţie de funcţionare Stadionului (pentru papagali cu mintea în cioc - Arenă) Naţional, frustrând zeci de mii de bucureşteni şi un popor întreg de ceea ce au dreptul, deoarece stadionul reprezintă banii lor. Este un stat care nu ar rezista unui cutremur geopolitic, iar conducătorii par a avea orbul găinii, nevăzând şi neînţelegând norii care se acumulează pe cerul viitorului.

Deocamdată, drumul spre unitatea Europei este blocat şi nu există încă soluţii pentru deblocarea lui. Dacă drumurile Europei vor fi divergente, Uniunea se va destrăma, iar prima consecinţă va fi retrasarea graniţelor, în multe locuri. Rezultatele pentru acea eventualitate, a ţărilor în discuţie, vor depinde de ce fel de conducători au şi de coerenţa organizării lor statale.

Niciun român nu poate dori eşecul Uniunii Europene, pentru că succesul viitorului nostru depinde de succesul viitorului Europei, dar eventualitatea pusă în discuţie are o deloc neglijabilă marjă de probabilitate, iar nişte conducători inteligenţi şi responsabili trebuie să gândească statul şi pentru această eventualitate.

La stadiul actual al statului român s-a ajuns prin absolut greşit conceputa descentralizare şi va atinde apogeul prin acele euroregiuni, care doar ele singure, prin ele însele, au potenţial de dezmembrare a statului şi, după cum se vede, partidelor şi liderilor lor nu le pasă. Principiul lor de bază este clientelismul politic în administraţie şi în delegarea celor care fac legi. Nu le pasă, în ţară se simt stăpâni, iar pentru a nu lua picioare în dos de la alţi stăpâni ei îşi fac temele. N-au învăţat din faptul că, în timp ce în lumea largă, întreprinderile se unesc în holdinguri spre a rezista mai bine, la noi spre a le distruge erau dezmembrate în subunităţi. Nu se uită în jur şi în larg. Au ceaţă pe ochi şi nu văd cum îşi apără cu dinţii identitatea şi interesele Anglia. Nu văd şi nu înţeleg (ba se mai cocoşesc ca proştii "făcând pe disciplinaţii") cum fostele ţări comuniste: Polonia, Cehia, Slovacia şi Ungaria îşi apără interesele. Nu! Proştii au teme de făcut. Am putea lua pe rând toate instituţiile, dar... singurii ghiocei îi aduc o parte a populaţiei tinere, care nu mai crede toate demagogiile autohtone sau de import şi care nu mai înghite toate senzaţionalismele şi intoxicările "presei libere".