Românii, cinstiţi sau necinstiţi, aflaţi în Italia vor intra în malaxorul generat de adoptarea pachetului legislativ privind imigranţii ilegali, extrem de criticat de state membre ale Uniunii Europene, întrucât încalcă drepturi stabilite de Convenţia Europeană, ratificată de Executivul de la Roma.

Guvernul italian a hotărât ca imigraţia ilegală să fie infracţiune care poate fi sancţionată cu închisoare între şase luni şi patru ani, devenind astfel singura ţară din Europa care impune o măsură atât de dură în aceste cazuri. Mai mult, autorităţile italiene au decis ca în cazul în care un imigrant nelegal a comis şi o infracţiune, acestuia să-i fie aplicată în plus o treime din pedeapsa prevăzută pentru fapta sa penală. Protocolul 7 al Convenţiei Europene impune ţărilor care au ratificat Convenţia să nu aplice dubla pedeapsă. Comunitatea românească din Italia, oficial, adună peste un milion de români, iar, pe lângă aceştia, cetăţeni ai României, care nu locuiesc legal în Peninsulă, o tranzitează din trei în trei luni, în încercarea lor de a da o notă legală şederii lor. Pe de altă parte, este recunoscut faptul că românii, care simt limba italiană mai apropiată de cea naţională, preferă ca ţară de destinaţie Italia, unde mulţi speră să îşi facă un viitor mai bun decât cel abandonat în România.
Măsurile legislative ale Italiei privind migraţia ilegală pare a avea în vizor, în special, etnia romă, victimele colaterale neintrând în calculul Executivului de la Roma. Totuşi, articolul 14 din CEDO interzicerea discriminarea. Sub pretextul ordinii şi siguranţei publice - prevăzută de Directiva 38 a Parlamentului European - Italia apelează la articolul 15 din Convenţia Europeană referitor la "derogarea în caz de stare de urgenţă", pentru aplicarea măsurilor legislative împotriva migranţilor.
"În caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii, orice înaltă parte contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligaţiile prevăzute de prezenta convenţie, în măsura strictă în care situaţia o cere şi cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie în contradicţie cu alte obligaţii care decurg din dreptul internaţional", se arată în articolul 15 al Convenţiei. Pe de altă parte, articolul 17 din CEDO interzicere abuzului de drept. "Nicio dispoziţie din prezenta convenţie nu poate fi interpretată ca implicând, pentru un Stat, un grup, sau un individ, un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decât acelea prevăzute de această convenţie", prevede articolul invocat. Măsurile dispuse de italieni, din motive de ordine publică sau siguranţă publică, ar trebui să respecte principiul proporţionalităţii.
Faptele unui acuzat, imigrant nelegal sau nu, trebuie să constituie o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii pentru a-l expulza, iar o măsură împotriva acestuia nu poate fi justificată de motivări care nu prezintă legătură efectivă cu cazul în sine sau sunt legate de consideraţii de prevenţie generală. Simpla nerespectare a condiţiilor prevăzute de legea italiană referitoare la dreptul de şedere, pe teritoriul Italiei, al unui cetăţean român, nu poate fi circumscrisă excepţiilor, cu atât mai mult cu cât Directiva 2004/38/CE prevede că nici condamnările penale anterioare nu ar putea justifica, în sine, restrângerea libertăţii de circulaţie. Dincolo de faptul că mass-media italiană a declanşat o campanie acerbă împotriva românilor, instigând la xenofobie, problemele Italiei sunt mult mai grave decât prezenţa ţiganilor, a românilor în Peninsulă. Iar măsurile legislative adoptate împotriva migranţilor par a atrage atenţia de la lucrurile cu adevărat impotante pentru societatea italiene.
Faptul că românii au emigrat in corpore în Italia a fost pentru că situaţia socio-politico-economică permitea, iar în timp autorităţile nu au ştiut cum să gestioneze acest flux, astfel că totul a escaladat. Pe de-o parte, a devenit deranjant, iar, pe de alta, mâna de lucru românească era ieftină, fiind în final un compromis acceptat. Proliferarea prostituţiei, acţiuni de mică criminalitate organizată, traficul de droguri nu au părut că irită, însă cazul româncelor care au ucis cu umbrela o persoană a tras un semnal de alarmă, iar Romulus Nicolae Mailat a fost argumentul suprem pentru ca autorităţile italiene să declanşeze acţiunile împotriva imigranţilor.

De atunci, în fiecare zi ziarele italiene nu ratează să-şi deschidă ediţiile relatând despre un caz în care este implicat un român, uitând de dosarele marocanilor sau ale altor emigranţi care, statistic, dau mai multă bătaie de cap Italiei.