Arestarea lui Gigi Becali deschide calea către "dulapul cu scheleţi" al acestuia, spre deliciul sau spaima unora, după ce, în mai anul trecut, DNA nu a făcut acelaşi lucru în dosarul "Valiza", finanţatorul Stelei sfidând pe faţă autorităţile şi încercând să îşi şteargă urmele.

Arestatul de ieri dimineaţă, Gigi Becali, se află în atenţia anchetatorilor de dinainte de 7 mai 2008 - ziua etapei a XXXIV-a, ultima a Ligii I - când Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a reţinut, la Cluj-Napoca, cinci persoane care aveau asupra lor 1,7 milioane de euro, bani de la Becali, care se presupune că urmau să ajungă la jucătorii Universităţii Cluj dacă aceştia ar fi obţinut cel puţin un egal în meciul cu concitadina CFR şi Steaua ar fi devenit campioană. Atunci, nereţinerea lui Becali a generat reacţii de nemulţumire, o parte a presei şi nu numai apreciind că, deşi erau probe, procurorii au ezitat să îşi asume o asemenea măsură. La aproape un an, din contră, există acuzaţii că procedurile au fost încălcate de Poliţie, Parchet, instanţă la arestarea lui Becali "pentru sechestrare de persoane". Acum se vorbeşte despre inoportunitatea reţinerii sau arestării lui Becali. Jurnalistic se pot face comentarii, însă probele dintr-un dosar şi aplicarea unor măsuri nu pot fi impuse unui judecător în sensul de a încarcera de dragul de a încarcera pe cineva, tocmai de calibrul lui Gigi Becali - un personaj cu influenţă în anumite medii mai puţin ortodoxe. Era de notorietate că Becali era monitorizat, motiv pentru care acesta şi-a schimbat de nenumărate ori numărul de telefon. Când autorităţile statului vor să funcţioneze, o fac. De altfel, în noaptea de joi spre vineri, susţinători ai lui Becali, veniţi la sediul instanţei, îşi schimbau frecvent cartelele telefoanelor, într-un gest reflex, apoi telefonau.
Faptul că trei "şmecheri" care i-ar fi furat maşina lui Becali au fost îngrămădiţi într-un portbagaj şi duşi într-un beci, unde presa nu ştie ce s-a întâmplat, este tratat în plan secund. Mai mult, pare a fi mai important faptul că cei trei hoţi l-ar fi şantajat pe Becali, căruia i-au cerut 50-60.000 de euro pentru a nu-l reclama la poliţie, căci aşa par a se rezolvă problemele în zonă. Dincolo de toate, vinovăţia sau nu a celor trei sechestraţi, precum şi a agresorilor acestora - Gigi Becali, Cătălin Zmărăndescu, Ştefan Dediu, Nicolae Dumitraşcu şi Dumitru Beciu - doar judecătorul o poate decide. Până atunci fiecare inculpat trece prin filtrele procedurale.
Sechestrarea celor trei - în lipsa numelui lui Becali - nu ar fi fost un subiect de prime-time pentru televiziuni şi de primă pagină pentru ziare. "Publicitatea excesivă", reclamată de unii apărători ai lui Becali, ar trebui asumată de finanţatorul Stelei, pentru că i-a plăcut mereu să fie în obiectivul camerelor, cel puţin în ultimii patru ani, această atitudine aducându-i lui popularitate, iar televiziunilor rating. Aşa a ajuns să se gândească să candideze la Preşedinţie şi să bea şpriţuri de vară cu Traian Băsescu. Normal că acum, chiar dincolo de gardul clădirii unde a fost încarcerat Becali - celebrul arest al Direcţiei Cercetări Penale "Rahova" al IGP - televiziunile s-au instalat şi dezbat arestarea celui care şi-a exprimat nu o dată dorinţa de a candida la Preşedinţie. Mai mult, am aflat că dimineaţă Becali "a mâncat magiun" şi că a cerut să i se aducă în arest caş de oaie.
Concret, cele imputate de anchetatori lui Gigi Becali sunt faptul că nu se putea erija în organ de cercetare pentru a-şi face dreptate, iar sechestrarea unor persoane este pedepsită de lege. În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări şi nimeni nu este mai presus de lege. Sau cel puţin aşa spune actul fundamental al ţării, deşi realitatea este alta în cazul unor potentaţi. A accede la funcţia de preşedinte impune cunoaşterea Constituţiei, însă nu este cazul lui Becali şi, din păcate, chiar a unor politicieni de calibru. La un moment dat, chiar Becali s-a plâns de presă că îl critică pentru că este agramat, spunând că vrea să ajungă "preşedintele ţării, nu preşedintele Academiei Române".

Lipsa respectului faţă de instituţii, aruncarea citaţiilor pe jos, atunci când anchetatorii i le-au remis, neprezentarea la audieri pentru a da explicaţii despre afaceri dubioase l-au condus pe Becali unde este acum. Sau poate "altcineva" a decis acum că, în sfârşit, Becali trebuie să se supună şi el legilor statului. Asta ar deschide însă o altă discuţie, care ar arunca umbre şi mai groase asupra justiţiei.