În general, oamenii uită datele jubiliare, cu excepția zilelor de naștere, dar iată că Victor Ponta face excepție și de la asta. Ne-a adus aminte când s-a împerecheat PSD cu PNL, de-a ieșit avortonul USL, când s-au despărțit, când l-a înjurat el prima dată pe Băsescu după ce s-a gudurat pe lângă el și multe alte prilejuri jubiliare.

Acum s-a pus să sărbătorească trei ani de când a dat jos guvernul MRU,  probabil așteaptă cu încredere și momentul aniversar de trei ani de la învestirea după alegerile parlamentare din 2012. Sigur, partea bună e că aceste festivități nu au loc pe stadioane, pentru că acolo era locul lor, dacă la 16 noiembrie marele nord-coreean era ales. Dar n-a picat rău nici așa, nu are opoziție, poate arunca cu pomeni și cu măsuri fiscale promiţătoare dar nesustenabile, știe că vin alegerile la anul, așa că golește toate cartușele din bandulieră. Banii care ar fi putut merge în investiții și implicit în crearea unor locuri de muncă se duc în pomeni sociale. Bilanțul adevărat al acestor trei ani de proastă guvernare developează un adevăr crunt, s-a ratat relansarea economică, cheltuindu-se banii aduși de măsurile de austeritate pe clientelă politică și măsuri populiste.

Românii s-au considerat furați atunci când li s-au impus acele măsuri de austeritate necesare. Aveau dreptate doar când criticau opulența pdl-iștilor, dar mult mai cumplit au fost furați de căte cei care și-au făcut mendrele în acești trei ani pe baza sacrificiului lor. Din isprăvile recente ale primului mincinos, ne atrage atenția furia ANAF-ului care închide câte un magazin de legume-fructe, de la colț de stradă. Cum ANAF-ul  nu bate  la distanță,  banii de la Rompetrol dosiți prin Dubai sunt în siguranță.

Probabil că ar trebui niște volume în stil Iohannis, cu pașii dezastruoși ai guvernării Ponta. Mare lucru că încă n-a dat în patima publicisticii, n-ar fi  greu să găsească niște scribi pe lângă el. Nu de alta, dar ministrul Culturii, care l-a făcut pe Hamlet scriitor, l-ar putea face și pe Ponta. Iar fostul director ICR, Lilian Zamfiroiu, care este și fost muncitor la Oltchim și fost turnător la Securitate, și-a dat demisia recent pe motiv de lucru bine făcut și dus la bun sfârșit. Adică a legat sârmele și a reparat prizele la sediul ICR, așa că se poate îmbarca pentru noua sinecură de partid și de stat. Se vorbește că ar putea fi noul ambasador la Vatican, norocul lui va fi că Papa Francisc a zis că dă cu pumnul doar dacă e înjurat la origini, așa că slugarnicul ăsta are toate șansele să rămână cu măselele intacte.

Din păcate, cei care s-au lăudat că vor fi polul de dreapta care se va opune PSD-ului, că doar tot asta trâmbițau înaintea fuziunii, par a fi dornici de-o coabitare part-time. De altfel, la sărbătorirea celor trei ani de guvernare, Ponta a pus pe perete poza cu el și Iohannis întruchipând visul USL, de-a da președintele și premierul.

Doar că, din punct de vedere politic, PNL ratează șansa conturării unui  profil de dreapta anti-PSD, dar asta nu îngroapă această șansă pentru alții, indiferent care ar fi ei. Atât timp cât PSD-ul stă la 34% și în zilele lui proaste, oricând se poate crea o formațiune rivală care să se apropie de 30%. Cât privește PNL-ul, dacă va merge tot așa cu pupila Gorghiu, care iese la luptă cu Ponta, cu pliciul, are toate șansele să se destrame și să redevină  partidul de 15%, care se uită când spre stânga, când spre dreapta.

Până atunci, Victor Ponta va mai aniversa ce are de aniversat, pentru că are toate motivele să o facă.