Care este "statutul" câinilor în blocuri?! Câinele este prietenul cel mai bun al omului, dar, în unele situaţii, poate deveni duşmanul numărul unu al acestuia. Câinele are un rol şi un anume loc, bine stabilite, în viaţa socială. Astfel, în funcţie de rasa din care fac parte, sunt câini de pază, de vânătoare, poliţişti şi de lux sau de salon. De protecţia acestor patrupede se ocupă Institutul de Protecţia Animalelor, atât pe plan naţional, cât şi internaţional. De câinii vagabonzii se ocupă instituţiile locale specializate. În acest sens, au fost emise acte normative care reglementează accesul câinilor pe străzi, în locurile publice (parcuri, terenuri de sport), stabilind o serie de măsuri de protecţie pentru persoanele care se află în aceste locuri. Astfel, stăpânii sunt obligaţi să folosească lesa şi botniţa, când sunt în afara curţii. Nerespectarea acestor prevederi au avut urmări tragice, punând în pericol viaţa copiilor şi vârstnicilor. Consider necesar ca locatarii blocurilor să cunoască măsurile legale impuse în plan local de autorităţi. În acelaşi timp, să fie stabilite şi respectate obligaţiile posesorilor de câini găzduiţi în apartamentele din blocurile de locuinţe, mai ales în privinţa costului întreţinerii. Aceasta ar trebui fixată în funcţie de confortul asigurat câinilor, care, în acest fel, pot fi consideraţi chiriaş de lux. În prezent, însă, asociaţiile de proprietari stabilesc fel şi fel de plăţi, care nu sunt prevăzute în vreun act normativ. Unii consideră câinele o persoană sau un chiriaş, alţii alocă o anumită cantitate de apă în plus, iar alţii nu pretind nimic. Totuşi, prezenţa unor câini, nu mă refer acum la căţeii pitici, deranjează vecinii şi locatarii care utilizează liftul. Întâlnirile cu câini de rasă de dimensiuni apreciabile, fără botniţă, nu sunt plăcute deloc. Nu suntem duşmanii câinilor şi nici a vecinilor care deţin câini în bloc, dar asociaţiile trebuie să cunoască ce trebuie să facă şi cum să "trateze" problema cheltuielilor comune. Cei care doresc să aibă un prieten patruped ar trebui să ştie ce doreşte un câine de companie, de pază sau de joacă. În funcţie de aceste cerinţe să-şi aleagă câinele, după rasă, mărime şi să-i ofere acestuia un spaţiu amenajat unde să stea. Călătorind prin oraş, ca pensionar, am observat anumite aspecte pe care le supun atenţiei ziarului: 1) Pe str. Cele Trei Crişuri zac de multă vreme două chioşcuri abandonate. Cât timp are de gând Primăria să le mai menţină acolo? 2) Dacă mergeţi pe str. Dragoş Vodă, veţi constata că în jur de 25-30 puieţi (tei), plantaţi în această primăvară, au fost rupţi cam la o plamă de pământ. Poate nu întâmplător porţiunea respectivă e şi drumul de acces spre Ţincapana. Replantarea altora ne costă pe toţi. Cei în drept ar trebui să-i identifice pe vinovaţi. Dar degeaba sunt amendaţi, pentru că nu-şi plătesc nici ceea ce consumă. În mod normal aceşti indivizi ar trebui să fie duşi la "şcoala de dans şi bune maniere" a Poliţiei şi "educaţi" câteva ore în aşa fel încât măcar pentru un sezon să nu mai aibă putere să rupă vreun pom, fie ei români, maghiari etc. 3) Întâlnirile organizate de dl primar al municipiului făcute cu mare tam-tam nu au dat absolut nici un rezultat. Toate cele sesizate au fost votate de notabilităţile ce l-au însoţit pe primar, dar numai atât. Câinii sunt tot pe străzi, latră zi şi noapte, restul celor sesizate au rămas la acelaşi stadiu. 4) În urma apariţiei în presă a informaţiei că rău-platnicii la întreţinere vor fi compensaţi de stat, mulţi cetăţeni, buni-platnici înainte, au început să nu mai plătească. Ei se simt frustraţi, deoarece ştiu exact cine sunt rău-platnicii şi anume oameni cu poziţie materială mai bună decât pensionarii, dar au mâncat şi au băut convinşi fiind că Guvernul la va plăti restanţele. Acest lucru se şi întâmplă, spre surprinderea celor cinstiţi. Nu contestă nimeni dreptul de ajutor de la stat (deci, tot din banii celor buni platnici) pentru cei care, cu adevărat, sunt în imposibilitate de a plăti, dar de aici şi până a compensa datoriile celor care chefuiesc mereu, dar uită să plătească e o cale lungă. Acest Guvern nu-şi va atrage simpatia publicului prin măsuri populiste, ci, dimpotrivă, lehamite. Orice om sănătos dacă vrea să muncească găseşte de lucru. Dar e mai comod să întindă mâna la stat, căci aşa au fost obişnuiţi. În schimb, când e vorba să presteze ceva muncă în folosul comunităţii, iată că nu mai răspund. Administraţia Comunitară nu prea are posibilitatea să-i verifice amănunţit pe toţi, dar nici nu se oboseşte să-i verifice prin sondaj. Mulţi cetăţeni care lucrau la negru, dădeau declaraţii false pe propria răspundere că nu au nici un venit, primind milionul lună de lună pe timpul iernii, ştiind că nimeni nu-i va verifica. Dacă vom analiza bine, cei mai mulţi nu se încadrează în cuantumul de 2.106.000, dar de plătit şi-au plătit impozitele şi întreţinerea, spre regretul lor, atunci când constată că cei ageri la minte nu au plătit şi acum le plăteşte statul din banii tuturor. 5) Vorbind de declaraţii pe propria răspundere aşa se va întâmpla şi cu taxele radio-tv. Cei isteţi vor da astfel de declaraţii, iar corecţii vor plăti în continuare. Cei care dau declaraţii ştiu că nu-i verifică nimeni. Chiar nu-i în stare Guvernu să gândească o metodă eficace, corectă şi fermă în această problemă ca şi în cazul ajutoarelor sociale care ar trebui acordate celor care au într-adevăr nevoie? 6) Privitor la asociaţiile de locatari, consider că această verigă intermediară între regiile furnizoare de utilităţi şi consumatori e un balast greu de suportat. Cum plătim telefonul şi curentul s-ar putea plăti şi căldura, apa şi gunoiul. Aşa s-ar putea rezolva situaţia restanţierilor, căci regiile prestatoare de servicii ar putea intra în casele oamenilor ca să le sisteze furnizarea în caz de neplată. Ba ar observa şi dacă locatarii fură apă prin metode ingenioase. Şi debranşările ar trebui interzise căci dereglează întreg sistemul. Unii se rebranşează, dar nu plătesc, ştiind că nimeni nu-i verifică. Mulţi administratori fură sute de milioane de lei, dar n-am văzut nici unul în puşcărie, căci instanţa îi achită. Soluţia ar fi desfiinţarea asociaţiilor ca fiind desuete şi plata direct la regii de către fiecare locatar. Cu respect, Jean PĂDUREŢ, Oradea Curat murdar coane...Ionică * Cum poate câştiga R.A. Apaterm Oradea 128.227.699 lei şi cum poate pierde Asociaţia de Proprietari Magheru 44-48 tot 128.227.699 lei?* Stimaţi cititori, vă rog să-mi permiteţi a vă prezenta mai jos adresa Asociaţiei de Proprietari Magheru 44-48 Oradea, nr. 29/6 iulie 2001, către R.A. Apaterm Oradea, înregistrată la nr. 9874/9 iulie 2001. În perioada care a trecut din 10 iulie 2001 şi până în prezent am purtat mai multe discuţii pentru ca adresa noastră să fie discutată în Consiliul de administraţie al Regiei, dar de fiecare dată am fost refuzaţi de către dl director general Ciursaş Ioan şi de către dl director comercial ing. Gavra Ovidiu. "Vă aducem la cunoştinţă că adresa dvs. nr. 8753 din 27 iunie 2001, care de fapt este o somaţie de plată, am primit-o în ziua de 28 iunie 2001, problemele ridicate au fost analizate în şedinţa de Comitet Executiv din 2 iulie 2001 unde s-a hotărît să vă prezentăm punctul de vedere al Comitetului executiv care a fost ales de Adunarea Generală a Asociaţiei din 8 decembrie 2000. Dorim să vă precizăm că suma de 51.879.236 lei pe care o solicitaţi cu titlu de penalităţi, prin adresa dvs. nr. 262 din 13.04.2000 către Tribunalul Bihor Oradea, s-ar compune din 1.689.849 lei penalităţi la facturi neachitate şi 50.207.387 lei penalităţi la facturi achitate cu întârziere deoarece noi am achitat facturile pentru apă rece la termen, dar au existat diferenţe între sumele solicitate de dvs. şi cele acceptate de asociaţia noastră, problemă care îmbracă cu totul alt aspect. Din totalul sumei de 58.833.939 lei pe care o solicitaţi să o plătim în termen de 10 zile, 50.207.387 lei ar reprezenta penalităţi la facturi achitate cu întârziere în perioada ianuarie 1997- noiembrie 1998. Această zisă penalitate la facturi achitate cu întârziere provine din diferenţa dintre cantităţile de apă facturate de dvs. şi cele acceptate de asociaţia noastră. Dacă facem o analiză foarte simplistă a celor 23 de facturi din perioada ianuarie - noiembrie 1998, rezultă că dvs. aţi facturat cum aţi dorit, iar noi am acceptat la plată în trei cazuri (ianuarie-martie 1997) cantitatea de 10 mc. apă rece + caldă pe o persoană şi în 20 cazuri - 8,4 mc de persoană cât este prevăzut în "Lista de baremuri orientative pentru determinarea în sistem pauşal a cuantumurilor de apă pe categorii de consumatori", Ordinul 29 N/1993 în aplicarea H.G. nr. 348/1993. Ne cerem scuze, dar cum este posibil ca din totalul celor 23 de facturi, în 11 cazuri se facturează pentru încasare aceeaşi cantitate de 5,205 mc (în perioada noiembrie 1997-noiembrie 1998) în 5 cazuri - 5,794 mc, iar în 3 cazuri - 4,926 mc? Au mai rămas patru facturi, din care, cea din ianuarie 1998 este "trăsnet", unde ni se facturează 7.807 mc, revenind pe o persoană 21,39 mc, faţă de cantitatea clasică de 5,205 mc. În decembrie 1997 ni s-a impus un consum de 14,25 mc de persoană dar nici luna octombrie 1997 nu poate fi trecută cu vederea deoarece ni s-au facturat 6,988 mc de persoană. Se pune o întrebare foarte simplă: ce responsabilitate au avut persoanele care au prezentat cantităţile pentru facturare şi cine a mai analizat facturile, respectiv producţia de apă care a fost vândută de dvs.? În calitate de preşedinte al Comitetului executiv şi fost cenzor în perioada septembrie 1992- 8 decembrie 2000, pot aprecia asigurarea cu apă în perioada 1996 - 30 iunie 2001după cum urmează: 1. Prima parte a anului 1996, sistem primitiv - apometru în str. Gen. Berthelot, conducta de apă prin care se alimenta punctul termic era fisurată şi spartă pe anumite porţiuni şi s-au luat măsuri de remediere numai după ce apa a inundat curtea. 2. În perioada ianuarie 1997 - 30 noiembrie 1998, sistem rudimentar de livrarea apei şi facturare în sistem pauşal la o asociaţie cu 180 apartamente. 3. Sistem semi-modern cu aparatură neperformantă între 2 decembrie 1998 - 30 noiembrie 2000. 4. Începând cu 2 decembrie 2000, beneficiem de un sistem modern de furnizare a apei reci şi aparatură ultramodernă şi eficientă de măsurare a consumului. Începând cu data de 2 decembrie 1998 aţi montat contor comun de apă rece pentru toate cele trei scări şi apreciem că era necesar, după şapte luni, să se facă o medie a consumului de apă rece pe o persoană, care a fost de 12,26 mc pe lună, mai mic decât cel facturat de dvs. ca medie lunară pe o persoană pe cele 23 de luni, care a fost de 14,49 mc, deci mai puţin cu 2,23 mc. Pentru diferenţa de 8,4 mc, adică 3,86 mc pe persoană s-a stabilit că mai avem de plătit suma de 53.705.011 lei pentru perioada ianuarie 1997 - noiembrie 1998 şi care a fost achitată de noi în cinci rate (23.VIII; 21.X; 6.XI; 24.XII.1999 şi 28.I.2000). Noi susţinem că în luna iulie1999 s-a stabilit consumul real pe baza datelor furnizate de contor şi nu pe baza aprecierilor facturate de dvs. În acest fel s-a stins litigiul dintre dvs. şi asociaţia noastră, deci penalităţile pretinse nu mai aveau obiect. Prin urmare, se impunea să solicitaţi suspendarea procesului civil, iniţiat de dvs. pe bază de date nereale, după cum am exemplificat mai sus cu facturile pe cele 23 de luni. Nu cunoaştem motivul pentru care şi anul 2001 l-aţi început în mod litigios cu asociaţia noastră, respectiv facturarea apei pe luna decembrie 2000 aţi făcut-o identic cu luna noiembrie 2000, iar pe luna ianuarie 2001 facturarea s-a făcut în sistem pauşal, când, de fapt, aveaţi contoare montate pentru apa rece pe fiecare scară în parte şi funcţionau în cămine. Deşi contoarele au fost montate în cămine începând cu data de 2 decembrie 2000 renunţând la contorul comun de apă rece fără să ne anunţaţi pentru a citi cantitatea înregistrată pe perioada 2 decembrie 1998, când a fost montat, şi până la 1 decembrie 2000 pentru a se verifica cu cantitatea facturată pe perioada respectivă. Despre modul cum s-a procedat la preluarea contoarelor de apă rece pe fiecare scară, facturarea pe lunile decembrie 2000 şi ianuarie 2001 v-am informat prin adresa noastră nr. 5/6.02.2001. În perioada decembrie 2000-2001 dvs. ne-aţi facturat cantitatea de 19.754 mc apă în care, pentru lunile aprilie-iunie, este cuprinsă şi cantitatea de 482,29 mc ce revine unităţilor comerciale, asociaţiei revenindu-i 19.276,71 mc. La o persoană îi revine 8,18 mc ca medie pe lună, mai puţin decât cantitatea de 8,4 mc pe care am acceptat-o la plată în perioada ianuarie 1997-noiembrie 1998. Precizăm că în anul 2000 consumul mediu lunar pe o persoană a fost de 12,24 mc, aproape identic cu consumul de 12,26 mc luat în considerare pentru perioada decembrie 1998 - iunie 1999. Diferenţa de 4,08 mc dintre consumul de 12,26 mc decembrie 1998 - iunie 1999 şi consumul de 8,18 mc din perioada decembrie 2000 - iunie 2001 se datorează aparatelor performante montate în anul 1998 şi aparatelor ultramoderne montate în anul 2000. Întrucât asociaţia noastră nu face parte din categoria rău-platnicilor vă rugăm să analizaţi în Consiliul de administraţie situaţia specială în care s-a ajuns acum şi, aşa cum aţi procedat în luna iulie 1999, când aţi luat în considerare consumul mediu pe şapte luni de o persoană, tot aşa să luaţi în considerare consumul mediu pe ultimele şapte luni şi să renunţaţi la solicitarea plăţii sumei de 58.833.939 lei, prin adresa nr. 8753 din 27 iunie 2001. Preşedintele Comitetului executiv, Grigoriu Borz Vicepreşedintele Com. ex. - scara B, Gheorghe Copos Vicepreşedinte Com. ex. - scara C, Pavel Silişteanu" Cum un necaz nu vine niciodată singur, în data de 30 iunie 2003 am fost informat de contabila asociaţiei, în mod cu totul întâmplător, că în ziua de 20 iunie 2003 ni s-a ridicat din contul curent de la CEC Oradea suma de 103.112.619 lei pe baza unui proces-verbal încheiat de executorul judecătoresc Negrău Mihai pentru executarea silită solicitată de R.A. Apaterm şi care s-ar compune din: 47.285.919 lei diferenţă neachitată preţ, penalităţi, cheltuieli de judecată 46.340.200 lei indice de inflaţie aprilie 2000-aprilie 2003 şi 9.486.500 lei onorariu şi cheltuieli de judecată. Imediat, dna contabilă s-a dus la dl Negrău Mihai, care i-a înmânat un alt proces-verbal cu o sumă totală de 128.227.699 lei şi care se compune din: preţ, penalităţi şi cheltuieli de judecată conform sentinţei civile nr. 357/2000 a Tribunalului Bihor şi deciziei Civile nr. 546/A.C./ a Curţii de Apel Oradea, 58.833.939 lei, indice de inflaţie (1,98) calculat pe perioada aprilie 2000 - aprilie 2003, 57.657.260 lei, onorariu executor judecătoresc şi taxe de timbru 11.737.500 lei. Dar despre modul în care a fost posibil să se ajungă la asemenea aberaţii, puteţi afla citind ziarul de mâine... Preşedintele Comitetului executiv al Asociaţiei de Proprietari Magheru 44-48, Oradea Ec. Borz Grigoriu