Luni: Constatând că naţia vegetează şi dezbaterile electorale sunt fără nicio substanţă, preşedintele a dat detonat bomba ofiţerului acoperit de la Guvern. Aşa cum era de aşteptat, Traian Băsescu susţine că Victor Ponta a fost, între 1997 şi 2001, ofiţer acoperit al SIE. Asta nu e o problemă în sine, însă cumulul de funcţii este inadmisibil în cazul magistraţilor, situaţie în care se afla, la acea vreme premierul. Mai mult, aşa ceva e de neconceput într-o democraţie. Însă, se vede treaba că în chestiunea viziunii asupra sistemului de drepturi şi libertăţi civile suntem la fel de nehorărâţi, ca să nu spun nepricepuţi, ca şi în ceea ce priveşte tipul de stat pe care ni-l dorim. Una peste alta, sesizată de Gheorghe Funar, Curtea Constituţională a decis, în unanimitate(!), că Victor Ponta poate continua cursa pentru Cotroceni. Vorba cuiva, ăia care n-au înţeles cum devine chestiunea cu plagiatul, nu vor pricepe nici care-i problema cu ofiţerul acoperit. „Ghinion...", cum ar fi zis Iohannis.

Marţi: Aşa, că veni vorba! Nici nu ştii, zău, dacă prezidenţiabilul ACL e prost sau se face ori e un cinic cu mască umană. Întrebat ce le-ar spune altor profesori, care s-ar putea simţi frustraţi că n-au reuşit ca şi el, să-şi cumpere şase case din leafa luată la catedră, Klaus Iohannis a răspuns zâmbind: „Ghinion". Dacă Ponta a fost descoperit ca ofiţer acoperit, atunci şi primarul Sibiului şi-a dat arama pe faţă. Nu e decât un nemernic acoperit de spoială propagandistică. Totuşi i-am putea găsi şi circumstanţe atenuante. Deşi vorbeşte destul de puţin, spune destul de multe prostii. Mai ieri, acelaşi candidat al ACL, filosofa. „Am impresia că toată lumea mă atacă, în afară de mine"... Asta e cam ca şi teza aia veche, din regimul comunist, cu Marea Neagră care ne este singurul prieten dintre vecini.

Miercuri: După Gheorghe Funar, acum vine şi Teodor Meleşcanu să ne propună un model eleveţian de guvernare. Candidatul independent a lansat ideea unui guvern în care fiecare partid care a intrat în parlament ar urma sa aibă un număr de miniştri proporţional cu scorul obţinut în alegeri. Astfel s-ar îndeplini visul de aur al politicianului român, nimeni nu ar mai fi în opoziţie şi toţi ar fi, veşnic, la putere! Poţi accepta una ca asta numai dacă trăieşti în Elveţia. La nivelul lor de trai, nu mai contează cine e la putere. În schimb, la noi, numai fotbalul şi politica pot să mai ţină de foame. Apel către politicieni: Dacă nu ne daţi pită, nu ne luaţi circul!

Joi: Baronii de azi şi prinţii de mai ieri şi-au pus în gând să se căpătuiască în stil mare. Socrul premierului, Ilie Sârbu, celebrisimul Victor Hrebenciuc şi un obscur politician pesedist, Ioan Adam, în cârdăşie cu doi judecători, au pus la cale jaful a 40.000 de hectare de pădure. Prejudiciul calculat de DNA sare de trei sute de milioane de euro! Prinţul Paul şi soţia sa Lia au jucat şi ei în hora retrocedărilor dubioase de suprafeţe forestiere. După cum arată acum „harta" relaţiilor care au făcut posibilă această uriaşă afacere, în fruntea „grupului infracţional organizat" se află nimeni altul decât „tata socru". Şi, culmea, nimeni nu urlă că ginerică ar trebuie să îşi dea demisia, cum s-a întâmplat în cazul Mircea - Traian Băsescu. De ce oare?

Vineri: Să ştiţi că ăia care agită stafia „republicii penalilor" ar putea să nu vorbească prostii. Nu poţi să nu îţi spui că nu mai e pic de morală în viaţa publică, atunci când îl vezi pe Adrian Năstase conferenţiind în faţa tinerilor diplomaţi, la cursurile internaţionale „Nicolae Titulescu", plătite de MAE cu o căruţă de bani. O fi având Adrian Năstase „o expertiză incontestabilă în domeniul politicii externe", dar nu o fi singurul. E greu de înţeles de ce e musai să ne facem astfel de râs în faţa lumii? Adică, după ce că a fost închis pentru corupţie, mai trebuie să-l şi purtăm ca pe sfintele moaşte?! Chiar trebuie să ştie toţi că la noi hoţia se pedepseşte, însă numai o ţâră? Poate n-ar fi rău ca, ţinându-se cont de „expertiza...", bla-bla, Adrian Năstase să fie numit ambasador al României la ONU. În două trei mandate, s-ar putea să aflăm că un român, adică el, a devenit proprietarul unui zgârie nori în New York şi că Naţiunile Unite sunt pe drumuri, dacă nu-i plătesc chirie.

Sâmbătă: E clar, PSD nu are nevoie să fure alegerile, le-a cumpărat deja. Pe lângă pensii, salarii, indemnizaţii reîntregite, peste bani pentru copii şi bătrâni, dincolo de promisiunile electorale, se mai găseşte întotdeauna ceva de dat sau de promis. Atenţie, multe dintre aceste promisiuni ar urma să se împlinească după alegerea lui Victor Ponta ca preşedinte şi, atunci, s-ar putea să nu se ştie! Săptămâna asta, Guvernul a mai pus în contul bunăstării care va să fie câteva cadouri: 5% pentru pensii, 16% pentru persoanele cu handicap, creşterea salariului minim până la 975 de lei... şi numai Dumnezeu ştie câte sunt deja şi câte, încă, or să mai fie! Asta pentru că Biserica Ortodoxă s-a miluit şi ea cu şase vile şi o sală polivalentă în staţiunea Durău. La rândul său, Liviu Dragnea, omul puşculiţă al Guvernului Ponta, a primit 85 de milioane de lei, pe care poate să-i dea, pe semnătură, pentru „activităţi specifice sezonului rece". Adică un vin fiert, nuci, colinde, cozonaci... mă rog, ce-o vrea jambonul măriei sale şi ce se mai cere în campania electorală.

Duminică: Hai să uităm o clipă de campanie! Comuna Erbiceni, din judeţul Iaşi, are 20 de cetăţeni de onoare la 5.000 de locuitori. Printre aceştia se numără fostul primar, cumnatul său, cei doi preoţi ai satului, tehnicianul veterinar şi birtaşul, oameni cu influenţă asupra electoratului, unu' şi unu! Fraza prin care edilul s-a autoproclamat demn de această cinste, aşa cum a fost consemnată de presă, e antologică: „Eu, cumnatu-miu şi popa ne declarăm cetăţeni de onoare". Vorba lui Nea Iancu e general valabilă. „O soţietate fără prinţipii, va să zică că nu le are..." şi punct!

Cetăţeanul surmenat