Luni: Nu e departe ziua când calendarul creştin-ortodox se va îmbogăţi cu o sumedenie de sfinţi pesedişti. Mai greu va fi cu baronii şi plagiatorii dar, cu puţină bunăvoinţă, trece şi cămila prin ac, cum au trecut şi candidaţii PSD pre sub binecuvântarea Bisericii. Azi, episcopul Caransebeşului, i-a blagoslovit pe candidaţii partidului de guvernământ pentru Parlamentul European, sugerâdu-ne că şi Hristos ar fi fost cam de stânga. "Zonele sărace, cu populaţie defavorizată sunt în centrul atenţiei unui guvern de orientare şi de doctrină socială", a zis P.S.-ul şi adevăr grăit-a. Că, unde nu pune Domnul mâna, pune Ponta... mă rog, ce-o avea şi el de pus, o subvenţie, ceva... Să fie primit!

Marţi: Cristian Sima, omul ăla de afaceri care, după ce a făcut praf, jucându-le la bursă, economiile unor mari mahări din România şi se ascunde, de ceva vreme, prin ţări nu prea îndepărtate, s-a băgat ca dracu' în politică. Sigur, la cât a "pierdut", protecţia unui partid puternic i-ar prinde tare bine. Aşa am aflat că Predoiu, de la PDL, şi-a pus toată averea pe mâna "jucătorului" la bursă şi trăia din combinaţii, nu din salariul de ministru. Sau că Ungureanu a fost un premier speriat de bombe, care alerga la Sima după protecţie. Oare cine îl ţine pe şmecherul ăsta la "Sankt Moritz", cum îşi localiza epistolele? Şi Sankt-ul ăsta nu cumva e mult mai la nord şi i se zice Petersburg? Tovarăşii ştiu de ce!

Miercuri: Disperare, disperare... Nuţi înc'un pic şi moare. N-a ajuns să se arunce cu paraşuta. Acum, Elena Udrea se plânge că ar fi supravegheată "pas cu pas". Tanti, poate nu-s băieţii lu' Ponta. Poate sunt nişte admiratori, poate sunt paparatzi, care vor musai să afle unde îşi pune capul pe pernă femeia care a ajuns să-l bântuie în vis până şi pe premier. Nu-i dramă! O serie de imagini ceva mai deşuchitate ar arunca procentele PMP peste 10%. Haide fă şi dumneata un pustiu de bine poporului ăsta de pălmaşi, dă-te în Playboy! Acu' nici moş Cocoş nu se mai supără.

Joi: A trecut, dar nici nu ştiţi ce zi istorică aţi trăit. Azi, 15 mai A.D. 2014, pentru o şedinţă care a durat numai 23 de secunde, aleşii poporului au încasat suma de o sută de lei, aferentă diurnei cotidiene. Că salaru' merge, nu se pune problema, dar, fiindcă e campanie electorală, cică, sunt duşi prin teritoriu... Prin care teritorii or fi, poate prin cele Hebride, că la faţă nu i-am prea văzut. Una peste alta, la singura şedinţă a Camerei din săptămâna asta au fost prezenţi 209 parlamentari şi, când a fost să voteze şi ei ceva, mai erau în sală 130. Aşa că... pauză, până data viitoare. Tot aşa şi... la mai mare!

Vineri: Chiar ne lipsea! Sau poate că nu prea... Gigi a fost "free", pentru doar o zi. Şi asta s-a dovedit prea mult, zău. Cum să-l laşi pe ăsta liber că ţine conferinţe de presă în cimitir, anunţă că i se va arăta viitorul "Domnitor" al ţării într-un vis mistic, ştie deja că Ponta o să-l graţieze în prima sa zi de muncă la Cotroceni şi recunoaşte, senin, că a purtat guler medical doar ca să-i impresioneze pe judecători. Bietul Gigi, era rău nevorbit. Poate că la Poarta Albă n-a găsit un auditoriu pe măsura valorii sale. Iartă-L Doamne, şi dacă te cheamă Ponta, că nu ştie ce spune! Ăsta este Gigi şi nu ai ce-i face!

Sâmbătă: Hai zău, că nici nemţii nu-s mai buni! Tocmai ce a spus Johannis că Tăriceanu şi-ar dori să revină în PNL şi parcă nici pe liberali nu i-ar deranja aşa de tare să primească plocon a doua funcţie în stat, pe care i-a dat-o, bonus pentru trădare, PSD-ul. Şi, în acelaşi context, Antonescu a descoperit că e mai apropiat de Băsescu decât de Ponta. Nu ştiu cine a inventat coada de topor dar, sigur, p'aia de folosinţă universală, care se potriveşte în orice funcţie şi la orice partid, trebuie c'a descoperit-o un politician autohton de după 1990. Rămâne să aflăm cine...

Duminică: Deşi politicienii continuă să ne spună că nu avem niciun motiv să ne facem griji, pe la casele de rezervişti plouă cu ordine de chemare. În strămoşeasca sa înţelepciune, românul ştie că ceea ce e scris atârnă mult mai greu decât ceea ce e zis şi, normal, pică pe gânduri. Dacă ar fi să pariez azi pe capacitatea ori, mai precis, pe voinţa de intervenţie a NATO m-aş gândi, mai întâi, la bunăstarea imediată a familiei mele... Zadar, după ce i-a picat "frontul" din Crimea, vine el să mă liniştească cum că ar fi pregătit. Eu ştiu, de la Yalta, că, dacă aşa le ies socotelile, ăştia vând şi pe mama lor. Aşa că... vorba aia "dacă nu aveţi cai, atunci pe curând"!

Cetăţeanul surmenat