Luni: Săptămâna asta era să înceapă cu „un comunicat important pentru ţară". O obscură sursă de informaţii, de pe internet, a lansat ştirea morţii fostului preşedinte Ion Iliescu. N-a fost aşa, vorba aceea: „Iliescu n-o muritu', numa' un pic s-o hodinitu'". Dar a fost destul pentru ca o mulţime de lideri ai PSD să caute alte ştiri pe marginea acestui subiect, să dea telefoane, să comande coroane..., anticipând probabil o posibilă criză de materie primă. După ce s-a dovedit că preşedintele de onoare al PSD e bine mersi, ăia care erau mai panicaţi cer măsuri dure. „Cum adică, răspândirea de informaţii false nu se mai pedepseşte de lege?", zicea unul dintre ei. Nu, că, în democraţie, vorba lui Ţuţea, idiotul e egal cu geniul. Ce parcă BBC-ul n-a anunţat odată moartea Reginei? Şi nu s-a făcut atâta caz cât pentru sfârşitul imaginar al unui ex-preşedinte.

Marţi: Trei ceasuri rele. În creierii nopţii, peste ordinea de zi, la Camera Deputaţilor trec, pe sub masă şi în alte locuri decât sala de şedinţe, legi pentru infractori. Vorba aceea: „Cine-nparte (legea) parte-şi face". PC şi PSD au fost la un pas de a vota o lege de amnistiere a pedepselor de până la şapte ani. Pe lângă câteva zeci de mii de borfaşi, asta ar fi scutit de gânduri negre şi o serie de „gulere albe" ca: Voiculescu, Năstase, Becali, Dragnea, Fenechiu, Remeş, Ritzi... Politicienii sunt înţeleşi între ei. Mesajul e clar, furaţi, furaţi, că tot noi vă scoatem. Iar morala vine de la sine, în ţara asta nu se mai poate trăi decât din furt.

Miercuri: Ca şi cum n-ar fi fost destul ce s-a întâmplat, ne-a bătut iar lumea civilizată obrazul, fiindcă parlamentarii s-au gândit să se sustragă prevederilor Codului Penal. Şi nu numai pe ei, ci pe toţi cei din şleahta lor: preşedintele statului, consilierii locali, primarii, preşedinţii de consilii judeţene... Pe scurt, toţi cei care pot, dintr-un pix, să învârtă milioane de euro au primit liber la afaceri nesimţite, în clan sau în familie. Niciun gând nu trebuie să le abată atenţia de la propriile interese. A fost dezincriminat conflictul de interese. Pot da bani, de la stat, la copii, neveste şi alte rubedenii, se pot numi, ei pe ei înşişi, în câte consilii de administraţie vor. A mai rămas doar să scrie undeva că pot şi să fure! ANI şi DNA-ul nu ar mai trebui să-i poată nici măcar atinge. Iată, deci, că legea nu e pentru ei! Precum ştim, e doar „pentru căţei".

Joi: Şi, dacă ar fi după mintea celor pe care i-am trimis în Parlament, nici n-aţi şti mizeriile astea. Voind să fie siguri că nu mai pot fi deranjaţi, nici de procurori, da' nici măcar de ziarişti, aleşii neamului s-au gândit să reintroducă în Codul Penal pedepse cu închisoarea pentru calomnie şi insultă. Dacă tot se golesc puşcăriile... Şi uite aşa, în mai puţin de trei zile, aproape pe nevăzute, ţara a trecut, la mustaţă, pe lângă un eveniment istoric epocal, instaurarea unei dictaturi de castă. Şi încă nici nu-i sigur că am scăpat. Dovedind că obrazul gros e mai tare ca pingeaua, deputaţii au repus pe ordinea de zi a zilei de mâine Legea amnistiei. Dacă e după ei, le vor trece şi pe celelalte, poate chiar în noaptea de Anul Nou. Moş Gerilă există! Dar umblă numai la politicieni.

Vineri: Daniel Barbu, de acum fost ministru al Culturii, s-a ales nu doar cu luneta spartă de către activiştii pro-Roşia Montană, ci şi cu onoarea „nereperată". Aşa-s intelectualii, se trezesc vorbind. Cu gândul la nişte mega-festivaluri, liberalul a declarat că banii pentru aceste evenimente s-ar putea lua din programele de sănătate destinate persoanelor bolnave de SIDA. Atâta i-a fost! Însuşi preşedintele său, Crin Antonescu, procedând ca un patrician care îşi dă morţii gladiatorul, l-a mazilit pe şeful de la Cultură. Chiar dacă s-a agăţat de scaun ca de propria-i viaţă, Barbu n-a prea avut încotro. Da' va rămâne în istorie! Ca un bun exemplu de intelectual căruia politica i-a sucit minţile. Acum nu ne rămâne decât să sperăm că urmaşul său va fi mai de Doamne ajută. Deşi, să te cheme Gigi Ştirbu şi să fii ministrul Culturii şchioape e deja un mare handicap.

Sâmbătă: Supărat, cum îl ştim pe clasa politică, din pricina măgăriilor comise săptămâna asta, Băsescu ameninţă cu dizolvarea Parlamentului. Păi, asta nu e lovitură de stat? Nu e d'aia de palat... de Palatul Parlamentului. Apoi preşedintele s-a dezmeticit. Aflând domnia sa despre condiţiile foarte precise şi restrictive în care-i poate concedia pe senatori şi deputaţi, a sucit-o ca la Ploieşti şi a cerut demisii: Ponta, Antonescu şi Zgonea. Altă mostră de ficţiune politică. Zău, nea Băse, noi te ştiam mai realist. Ştii bine că nu apucăm noi ziua aia!

Duminică: Uite că viaţa politică de pe la noi a ajuns mai palpitantă ca un meci de fotbal. Nici nu te mai miri că, în plenul Parlamentului, un senator PNL, şi încă o femeie!, a fost surprins spărgând seminţe. Ce fină ironie a destinului. Ieşeanca Mihaela Popa e dovada vie a faptului că aleşii nu sunt cu nimic mai presus decât cei care i-au ales. Atunci de ce s-ar bucura de un tratament preferenţial: Libertate, Imunitate, Impunitate?!

Cetăţeanul surmenat