Luni: Săptămâna trecută a început cu emoţii. De fapt, pare să fi fost un test al rezistenţei la stres emoţional, pus la cale de premierul Victor Ponta. El a anunţat, pe blogul personal, o mutare surpriză în echipa guvernamentală. Evenimentul, prezentat de parcă însuşi Traian Băsescu ar fi fost cooptat în Guvern, s-a dovedit a fi un fâs destul de discret. Cristian Botan, un tânăr de numai 25 de ani, realizatorul unui site care centralizează toate slujbele de la stat disponibile la nivel naţional, a fost numit consilier ministerial. Teoretic, o să fie mai bine. Practic, aşa o să le fie mai uşor guvernanţilor să gestioneze sinecurile promise unor piţipoance ori (pre)destinate valeţilor politici de la partid.

Marţi: Cu doar câteva zile înainte de finalul campaniei, Guvernul Ponta a anunţat că dă indemnizaţiile revoluţionarilor înapoi. De ce tocmai lor să nu le fi dat? Paradoxul e că, pentru banii ăştia, cei care au dărâmat regimul „garantat" de Securitate au fost ispitiţi să voteze cu duşmanii de altădată, personaje cu un trecut politic cel puţin dubios ca: Dan Voiculescu, Sorin Roşca Stănescu, Ioan Ghişe etc. Pentru vreo 35 de milioane de euro, revoluţionarii pot deveni chiar echipa de şoc, gata să iasă în stradă pe 13 decembrie, pentru a-l forţa pe Băsescu să-l numească premier pe cel care le-a dat banii. Nu e de glumă, mitingul a fost deja programat. Un soi de revoluţie cu preaviz.

Miercuri: De două săptămâni, de când s-a spart buba cu şpăgoiul, Parlamentul n-a reuşit să se adune pentru a încuviinţa arestarea deputatului PSD Ioan Stan. Motivul, stupefiant, însă la ordinea zilei, este acela că parlamentarii erau în campanie electorală. Asta e ca şi cum un om de rând ar motiva că nu a venit la servici fiindcă e... în post! Despre posibila arestare a lui Stan se va discuta din 12 decembrie încolo. Însă, până atunci, se prea poate ca el să aibă în buzunar un nou mandat de parlamentar, situaţie în care vor începe alte proceduri, alte discuţii, alte socoteli. Nu poţi să nu remarci faptul că, în cazul Trăsculescu, s-a procedat foarte diferit. Pedelistul a fost rapid exclus din partid şi arestat. La PSD nu merge aşa. Arestarea unui coleg dă fiori. Or şti ei de ce...

Joi: Bomba săptămânii a explodat în media şi nu în zilele Sărbătorilor aşa cum, cică, ar fi plănuit cei doi terorişti islamişti neutralizaţi de SRI. Ciudat cum nu i-a sărit nimănui în ochi că, în loc să-i lege şi să-i pună la păstrare ani buni de aici încolo, autorităţile române s-au mulţumit să-i arunce pe cei doi dincolo de graniţe. Din acest motiv, povestea „experţilor în explozibili, studenţi la chimie, în Sibiu", pare mai degrabă o manevră de imagine, pusă la cale pentru a mai spăla SeRvIciului din ruşinea pricinuită de colegii care au ucis în bătaie un biet boschetar bănuit de furt.

Vineri: Cel mai activ agent electoral al ARD, preşedintele Traian Băsescu, a mai susţinut o conferinţă de presă, taman în ultima zi a campaniei. În rezumat, şeful statului a făcut portretul celui pe care şi l-ar dori premier, după alegerile de ieri. Un lucru e câte se poate de clar. După capul preşedintelui, ăsta nu poate nicicum să fie Victor Ponta. Şi de aici, adică - mai precis de mâine, poimâine - să te ţii criză politică! Vor fi de toate cele: acuzaţii, ameninţări, căderi şi, cine ştie, poate chiar noi alegeri sau încă o suspendare. Şi noi vom trage toate ponoasele. Prea ocupaţi cu lupta pentru putere, politicienii nici n-au să bage de seamă că suntem tot mai aproape să murim de foame. Să dea Domnul o minune şi să nu fie aşa!

Sâmbătă: Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, se întrece pe sine însăşi în materie de plagiate. Unii i-au numărat deja vreo patru. În plin scandal de jaf intelectual, doamna ministru refuză să explice ce înseamnă plagiatul şi să îşi asume consecinţele faptelor sale. Există, desigur, şi o explicaţie. Dacă pică ea, pică şi şeful ei. Or una ca asta nu se poate! Ponta şi Androneasca sunt legaţi, unul de celălalt, cu cea mai trainică legătură posibilă. Amândoi fac parte din clubul „select" al doctorilor făcuţi pe furate. Cel mai grav e faptul că doar o mică parte a românilor par a înţelege că hoţii nu au ce căuta în guvern. Decât dacă, nu cumva, tot executivul e pus pe furate!

Duminică: A fost mai rău ca-n Duminica Orbului. Şi nu e vorba aici de rezultatul scrutinului. Printr-o sinistră coincidenţă, alegerile anului 2012 au avut loc exact în aceeaşi zi în care, la 1967, Nicolae Ceauşescu începea, oficial, mandatul căruia i s-a spus „Iepoca de aur". Epoca despre care noi, cei care am trăit-o, ştim că a fost ca vai de ea. Cine ştie ce-o să vie! Ciudat e faptul că, zilele astea, a circulat insistent, pe internet, o vorbă de duh ce-i aparţine lui Mark Twain. „Dacă prin vot am putea să schimbăm ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm", zicea hâtrul american. Un lucru e destul de limpede, după cum au tras şi au întins de coarda politicii, s-ar prea putea ca aleşii să nu ne fi pregătit sărbători liniştite.

 Cetăţeanul surmenat