E tot mai clar, Ponta se fofilează. Premierul nu se prea grăbeşte să se întoarcă în ţară, după tăierea la genunchi, săvârşită la Stambul. La muncă nu vrea nici pe atât. Până una alta, Oprea şi-a văzut visul cu ochii. E premier. Fie şi interimar, dar este!

*Spaime de politician. Şi când nu tremură că le bate DNA-ul la uşă, politicienii noştri privesc des peste umăr. Uite, de pildă, copreşedintele PNL, Alina Gorghiu, se plânge că e urmărită în trafic şi că îi este răscolit trecutul. Ca pensia aia babană de fost parlamentar să merite plătită trebuie să sufere şi ei măcar de o "boală profesională". Paranoia ar fi destul.

* Fiindcă nu pot răsturna guvernul Ponta în Parlament, liberalii au inventat "moţiunea populară". Păi, dacă au aderat la grupul popular, nu puteau să o inventeze pe aia socialistă. Cică vor strânge semnături, încercând astfel să-l convingă pe Ponta să demisioneze. Una la mână că Ponta n-o să dea o ceapă degerată pe toată chestia asta populistă şi o va ţine, una şi bună, cu Parlamentul care face şi desface guverne. A doua, nu văd zău de ce ar trebui să dărâmăm noi guvernul? Ca ei să îşi ia parlamentarii salariile şi pensia degeaba?!

* Un poliţist local din Hunedoara a fost surprins în timp ce "încărca" în portbagajul maşinii cu girofar o persoană reţinută pentru că practica cerşetoria. Şefii lui au explicat că maşina era deja plină de tovarăşii celui reţinut. Pe principiul ăsta, nu va mai dura mult până când statul ne va cere să cazăm la noi acasă câte unu', doi, deţinuţi, în funcţie de spaţiul excedentar. Eu, indiferent de ce ar zice consoarta, aş încarcera-o pe Elena Udrea.

* După ce că ne taie pădurile, acum vor să ne taie şi alocaţiile. Austriecilor nu le este destul cât au dus, pe vremea Imperiului, şi cât mai duc încă. Dacă tot trăim în "Casa Comună - Europa", de ce să nu ne mai fure?! Ministrul de Externe al republicii habsbugice, Sebastian Kurz, e de părere că alocaţia de 300 de euro pentru un copil român, ai cărui părinţi muncesc în Austria, ar fi prea mare. Cică, ea ar trebui raportată la condiţiile de trai din ţara de origine. De ce, nu cumva copilul acela trăieşte în Austria? Nu plătesc şi părinţii lui dări, tot acolo? Aşa se întâmplă când pui, tocmai la Externe, unul cu caş la gură. Kunz nu are încă 30 de ani. Zău aşa, noi nu le putem tăia nimic? Măcar elanul...

* Începând de poimâine se ieftinesc medicamentele. Mare noroc am avut că Ponta a călcat strâmb! Acum ar trebui să ne rugăm ca parlamentarii să înceapă să sărăcească, poate ne vor creşte şi salariile. Însă, după cum şi-au aşternut, aşa ceva nu se poate întâmpla.

* Strategia de Apărare Naţională a trecut, la limită. Nu fiindcă iniţiativa preşedintelui Iohannis nu ar fi avut voturi suficiente, ci fiindcă pe aleşi îi cam doare undeva de muncă. Dacă încă şase ar fi lipsit din plen, se ducea naibii cvorumul şi, odată cu el, Strategia. Poate n-au început bine. Mai înainte trebuia adoptată, probabil, o strategie de conştientizare a aleşilor. Doar că pentru putoare şi obraz gros încă nu s-au găsit leacuri.

* Apropo de Iohannis, s-a cam împlinit preşedintele, în cele numai şase luni de mandat scurse până acum. Bine că d-na Carmen arată din ce în ce mai strălucitor. Posteriorul dumneaei şi linia subtilă a piesei de lenjerie ce îl acoperă au devenit temă de dezbatere naţională.

* La noi, fiindcă numai la noi se putea, a fost inventat scandalul de plagiat, anticipat! Copreşedintele PNL, Alina Gorghiu, a anunţat, cu o zi înainte, că i se pregăteşte un articol de presă în care se va dezvălui că o lucrare, a cărei apariţie a coordonat-o, cuprinde circa 20 de pagini copiate, cuvânt cu cuvânt, fără precizarea sursei, şi câteva pasaje care se tot repetă. Până la urmă, "bomba" s-a fâsâit. De unde concluzia că autodenunţul e cea mai bună tactică în cazurile de plagiat. Cum de n-a ştiut Ponta chestia asta?!

* Fostul premier, Mihai Răzvan Ungureanu a fost propus, de preşedinte, pentru a p(re)lua comanda SIE. Deşi fără cap, operat la genunchi, pesediştii au reacţionat prompt, prin tata-socru. Ei nu vor vota niciodată o asemenea iniţiativă. Găsindu-se pe cai mari, imaginându-şi probabil că funcţia l-a şi făcut mare strateg politic, Oprea, generalul UNPR, a promis că parlamentarii săi îl vor vota pe MRU, în "interesul naţional". De aici, gata scandalul! Pesediştii îşi bănuiesc aliaţii că vor să "întoarcă armele" şi să treacă de partea preşedintelui. Dragnea le-a şi spus-o de la obraz că, decât cu astfel de prieteni, mai bine faţă în faţă cu duşmanul, în opoziţie. Azi e votul şi s-ar putea ca, mâine, să ne trezim sub alt guvern.

* Sebastian Ghiţă are toate motivele să fie mândru. E primul politician român cercetat că a dat tigăi drept mită electorală. Dar, vorba poetului; câţi ca el! Găleţi, orez, salam, umbrele... Nimicuri! Cam cât preţuiesc ei voturile noastre.

* Pesediştii sunt cam nervoşi zilele astea. Bun, rău, cum o fi, ei fără lider nu pot trăi. Dragnea şi-a sfătuit prietenul să îşi facă acasă recuperarea medicală. Oprişan, că-i mai barosan, a zis-o de-a dreptul; ori vine acasă ori spune, de la Înalta Poartă, care-i a partidului soartă. Umblă vorba că pesediştii se antrenează deja pentru a face faţă şocului trecerii în opoziţie. La rândul lor, liberalii îşi fac calcule că ar putea lua puterea cu ajutorul UNPR. Principiul e simplu: cine a trădat o dată, o va face şi a doua oară. Şi a treia, a patra... şi aşa mai departe. De putere s-aibă parte!

* SPP-ul n-a ştiut, vreme de vreo şapte ore, pe unde este fostul preşedinte Băsescu, aflat încă în paza şi apărarea statului. Cică, cuprins de nostalgie, fostul marinar s-a dus cu o şalupă, să simtă leagănul valurilor, să citească o carte, să înoate şi l-a furat somnul. L-au găsit, după o căutare cu elicopterul, undeva aproape de apele teritoriale bulgare. Încă puţin şi ni-l tăiau turcii şi p'ăsta. Ca pe Ponta. Dacă fostul preşedinte s-ar fi pierdut în Bermudele Mării Negre, câţi l-ar fi regretat?

* Elena Udrea iubeşte din nou. Mai tânăr decât fostul ministru, Valentin e numai bun să o facă pe "blonda de la Cotroceni" să uite zilele petrecute în arest. Dar, dacă ea se va întoarce acolo, pentru o perioadă mai lungă de timp, în urma unei condamnări definitive, o va aştepta oare? Poate. Cât o s-o ţină averea, îl va ţine şi pe el durerea...

Cetăţeanul surmenat