Deşi mulţi bocesc şi acum ruperea USL, totuşi nu putea dura la nesfârşit această zburdălnicie pe imaşul politicii. La adăpostul a 70%, guvernul USL s-a simţit ca-n sânul lui Avram. Şi-n plus să-l mai ai la Cotroceni şi pe duşmanul de moarte spre care să poţi arăta tot timpul cu degetul ca să-ţi maschezi impotenţele.

A  fost o conjuctură politică de vis cu care nu se vor ma întâlni partidele noastre în grabă. Scurta şi vesela viaţă  a USL a  arătat că în afară de imagine, n-a mai rămas nimic de politica noastră. Suntem o ţară săracă, dar bogată în strategi de comunicare şi imagine. Toată gogoaşa usl-istă s-a bazat pe o manipulare uriaşă, servită de minune de realităţile crunte ale crizei. Plecată de la nemulţumirea oamenilor şi de la derapajele preşedintelul jucător, deci de la nişte realităţi, construcţia usl-istă  a deturnat tot discursul iniţial. Nu se spunea la început că se vine la putere pentru a apăra penalii. Dar ce politician îşi dezvăluie scopurile ascunse? Electoratul s-a dovedit din nou slab şi naiv sau după caz, oportunist. Cei mai mulţi sunt cei naivi, care n-au câştigat nimic de pe urma USL. Dar odată  treziţi din opiul dulce servit de propagandă, oamenii rămân cu-n gust amar. Pentru că nu poţi parazita anti-băsismul la nesfârşit. El şi-a avut apogeul ca discurs, azi singurii receptivi la acest mesaj sunt  cei din electoratul de bază, pe cei neutri nu-i mai aduci la urne cu acest mesaj. Şi va fi foarte greu, ca după această cacealma usl-istă,  să mai reuşească cineva să ia procente din bazinul nehotărâţilor. Cel puţin în acest an electoral este exclus acest fapt. Crin Antonescu are potenţial pentru aşa ceva, a reuşit în 2009 să activeze o parte din electoratul latent, dar între timp s-a nămolit şi el bine, iar operaţiunea de spălare nu va fi atât de uşoară cum cred unii, chiar dacă pe români îi lasă uşor memoria. Cât  priveşte proiectele ratate ale USL, multe dintre ele e bine că s-au ratat. Revizuirea Constituţiei şi Descentralizarea n-au de ce să fie regretate, cel puţin în forma în care au fost prezentate. La fel de bine e şi faptul că deocamdată  s-a ratat proiectul de salvare a penalilor,  care era un proiect netrecut în protocolul alianţei şi în programul pentru electorat, dar care e prioritate zero pentru gaşca de corupţi. Dar dincolo de rateuri fericite pentru unii şi nefericite pentru alţii, ajungem la economie, acolo unde s-a dat  marele rateu a cărui victimă suntem cu toţii. Vorbim de un număr uriaş de firme intrate în insolvenţă anul trecut şi la începutul acestui an. Peste 2000 de firme în ianuarie, iar dacă ritmul se menţine acesta, s-ar putea ca la sfârşitul anului să rămânem tot la 24.000 pe an, cum s-a întâmplat din 2010 încoace. Excepţie făcând primul an de guvernare USL-istă, 2013, când peste 27.000 de firme au intrat în insolvență, asta s-ar traduce prin pierderea locului de muncă a 100.000 de angajați. De remarcat că judeţul nostru e imediat după Bucureşti, cu 195 de firme intrate în insolvenţă de la începutul acestui an. Din acest bilanţ sumar ne putem da seama că e o pagubă-n ciuperci ruperea USL. Anul acesta în afară de mici plocoane pentru electorat, cetăţeanul nu va avea parte decât de tămbălău electoral. Mai ales că la sfârşitul primăverii va fi luptă grea şi în campania pentru europarlamentare, unde vor prevala discursurile cu conţinut intern. Ceea ce nu e ceva deosebit, oricum politicienii români sunt paraleli cu agenda europeană. Urmează clasicele trădări, migrări şi reciclări fără de are nu se mai poate face politica la noi. Şi nu în ultimul rând, cazuri de genul Călin Popescu Tăriceanu, care arată încă o dată că te urci doar în partidul vehicul pentru funcţii şi  te dai jos din cel care nu te duce spre şezutul moale.