Un eveniment important al săptămânii l-a reprezentat Congresul Popularilor de la Madrid. În general, la nivelul însemnătății politice externe, stânga a stat mereu foarte prost la noi. 

Inclusiv socialiștii europeni s-au delimitat de multe ori față  de asaltul penalilor psd-iști asupra justiției sau a statului de drept. De bine, de rău, dreapta era racordată mult mai bine la normele europene, având un credit important în cadrul grupului popularilor europeni. A trebuit să vină Congresul  Popularilor de la Madrid, ca să vedem că s-a făcut un pas în spate și aici. Delegația PNL, care s-a aflat la Madrid la congresul PPE, s-a întors acoperită de rușine. Din zece posturi de vicepreședinți, pentru care au candidat 12, partea română n-a obținut nimic. Anca  Boagiu era vicepreședinte din 2012 și nu a mai fost realeasă. Explicațiile sunt multe, pe lângă aceea dată pe surse, că Iohannis a vrut pentru pupila Gorghiu un post de vicepreședinte, iar când n-a primit, s-a supărat ca-n Primăria din Sibiu și-a trântit ușa în nas. Pe cale de consecință, președintele nici n-a mai fost  prezent la congresul de la Madrid. Asta n-ar fi ceva nou, s-a format un obicei prezidențial în a evita reuniunile la care participă liderii populari europeni, altfel excursiile prezidențiale sunt feblețea primei doamne. Slăbiciune pe care nababul guvernamental Ponta o speculează, suplimentând bugetul președinției, dar e adevărat că el aruncă cu bani peste tot, visând la clipa în care va sta în opoziție și va critica, din nou, ajustările unui guvern de dreapta.

A doua explicație pentru acest insucces e dată de fuziunea deficitară  între  PNL și PDL, două trupe complet  debusolate politic, care doar și-au pierdut ceva din identitatea inițială, dar fără să  dobândească un nou contur politic. Pe de o parte, PNL-ul încă rămâne cu gălbeaza usl-istă,  de asta se și simțea mai bine în ALDE,  liberalii  europeni  virând de multe ori spre stânga, iar  PDL-ul  nu mai e nici el portocaliu, după ce și-a pierdut mult din partea de echipă reformistă, așa că e doar roșietic ca un gogoșar de Petrileni.

O altă secvență a săptămânii îl are ca protagonist pe Generalul Oprea, care se pare că nu merge nici la o ciorbă de burtă cu ardei și smântână,  fără girofare.  Sclavii n-au decât  să moară-n gropi, că se pot găsi alții în loc. Ăsta e rezultatul unei ordonanțe de guvern  ca  primii  fruntași ai țări să aibă bodyguarzi, probabil emisă tot în "interes național".

Tot  în această  săptămână  am putut vedea aducerea în judecată  a eternului Ion Iliescu. "E un act de răzbunare politică pentru suspendarea din 2012", spune Gelu Voican - Voiculescu. O declarație prostească, mai ales că există înregistrarea unui moment public în 2009, când șeful statului îi atrage atenția Codruței Kovesi, privind blocarea acestui dosar. Deci n-are legătură cu suspendarea, dar în ceea ce privește rolul lui Traian Băsescu, marele guevarist  de la revoluție, cu fața lui de Moș Gerilă cu Kalașnikov, are dreptate. Presiunile foarte mari în acest dosar le-a făcut Traian Băsescu, iar asta nu înseamnă politizare, judecarea crimelor împotriva umanității e dincolo de orice  soluție politică. Măcar aici dosarul nu e clasat, pentru că dosarul Revoluției e înmormântat pe moment de procurorii militari. E timpul ca Iliescu să aibă parte măcar de soarta lui Vișinescu, dacă nu s-a putut mai mult.