Dacă în urmă cu 20 de ani ar fi apărut în presă ştirea că "Elton John se mărită", ar fi râs şi curcile din Bihor. Toată lumea ar fi crezut că-i o glumă de 1 aprilie, dar azi, în alteritatea şi în entropia generalizate, în prăbuşirea sistemelor de valori, ni se pare o ştire normală, un eveniment socializant.

Această discrepantă mutare a percepţiei noastre mă nelinişteşte şi m-a determinat să mă întreb până unde, până la ce nivel de "corectitudine politică", adică de spălare a creierului, poate ajunge omul în societatea  contemporană invadată de drepturile aberante ale minorităţilor de tot felul, care, folosind acest tertip al "corectitudinii politice", au modificat, au schimbat până şi legile firii, ale naturii şi ale credinţei. La Festivalul de Teatru de la Avignon, Franţa, în numele toleranţei, a discriminării pozitive, s-au vehiculat idei şi teze, în colocvii şi spectacole despre "extremismul" cu care-i judecăm şi condamnăm pe pedofili, cu insistente pledoarii la înţelegere, la toleranţă. Probabil, vreun om de teatru gay sau vreo cronicăreasă de prestigiu lesbiană fac lobby pentru această minoritate neînţeleasă, "persecutată" de majoritate. Şi Franţa, atât de permeabilă la ce-i nou şi modern sau postmodern, acceptă dar, în acelaşi timp, refuză să condamne comunismul şi crimele acestuia pentru că s-au născut în Rusia, o mare putere în cultura mondială. Elevii unui liceu din Moldova de dincoace de Prut sunt învăţaţi de o profesoară să fluture drapelul internaţional al pederaştilor şi lesbienelor şi le induce ideia că dragostea dintre sexe identice e firească şi trebuie înţeleasă. La Muzeul Ţăranului Român din Capitală, un grup de pederaşti organizaţi în ONG-ul "Accept" proiectează un film cu pederaşti ca să înveţe şi cei care mai cred şi respectă tradiţiile milenare ale ţăranului român că se poate şi aşa, că Sfânta Treime se compune nu din moştenirea credinţei în Dumnezeu, ci şi din pruncul "născătoarei" Elthon John. Directorul Muzeului, distinsul om de cultură Vintilă Mihăilescu, îşi apără erezia şi "corectitudinea politica", afirmând că "ţăranul român nu mai există, a dispărut". Declaraţia o poate face un statistician, dar nu un muzeograf plătit să conserve memoria, cultura şi morala ancestrală a ţăranului român, care, cel puţin în nostalgia noastră, mai există. În Oradea, seculara tradiţie a convieţuirii celor două secţii, română şi maghiară, din Teatrul de Stat, a fost desfiinţată de minoritari, cu argumente "folklorice" costisitoare pentru românii majoritari. La Timişoara, primarul, din pricina lobby-ului exercitat de  minorităţile imperiale, refuză să aprobe ridicarea statuii lui Eminescu în faţa Teatrului Naţional "Mihai Eminescu". Dezechilibrul firii, acceptat astfel, s-a socializat şi s-a instituţionalizat. La acelaşi Teatru  Naţional "Mihai Eminescu", din Timişoara, direcţia instituţiei a şters profilul lui Eminescu de pe ştampila şi logoul Instituţiei şi a aşezat, în culorile drapelului gay, profilul înnaripat al actorului Ion Rizea, un pederast "socializat". Regizori şi coregrafi, stimabili ca profesionişti, au dezvoltat aici un sistem de "colaborare" în care actorii, dornici de afirmare, sunt corupţi de "amorul" artei. La un alt teatru din provincie, un actor, minoritar gay, care-şi apără pretinsa reputaţie de „bărbat" din buletinul de identitate, refuză, abolind rigoarea estetică, replici care-i divulgă adevărata identitate sexuală, iar directorul, minoritar şi el, suspendă spectacolul, în condiţiile în care pederaştii au intrat de mult şi la guvernare şi nu-i mai persecută sau discriminează nimeni. Continuând să ne spălam creierii cu principiile acestei "corectitudini  politice", va veni ziua în care pedofilii, zoofilii, scatofagiii şi excrementele câinilor de pe trecerea de pietoni vor deveni fenomene socializante, iar conflictul pe tema drapelului secuiesc va fi o amintire nostalgică, un "război" romantic. Se spune că al treilea război mondial a avut loc, dar s-a desfăşurat în plan economic şi politic. În entropia în care ne dezvoltăm, oare incifratul alfabet mayas, ce prevesteşte sfârşitul lumii, nu cumva în cheia asta, a entropiei, a degenerării globale trebuie citit? Dacă ipoteza este adevărată, sfârşitul lumii a venit, traim în el, îl organizăm noi, inconştienţi, cu creierii spălaţi de "corectitudinea politică".

Ioan IEREMIA, regizor, Societar de Onoare al Teatrului Naţional "Mihai Eminescu" Timişoara