Oradea are viața ei culturală obișnuită prin instituțiile bugetare: Teatrul, Filarmonica, Muzeul Țării Crișurilor, Biblioteca Județeană, Revista „Familia”, cărora li se alătură alte inițiative în galerii de artă, formații muzicale, spectacole ocazionale, cenacluri, lansări de carte, cluburi de lectură. Într-o privire fugitivă de ansamblu, sunt de luat în seamă evenimentele culturale patronate de Universitate, de Inspectoratul Școlar sau pur și simplu de școli gimnaziale sau colegii. Nici nu le pot enumera pe toate și nici nu mi-am propus. Capul de afiș l-au deținut multă vreme conferințele organizate de Muzeul Țării Crișurilor, prin strădania directorului Gabriel Moisa. Și cred că ele vor fi în continuare în centrul nostru de interes. Protagoniști sunt invitați de marcă, personalități importante dinafara zonei noastre.
Toate aceste activități culturale își au devotații lor, publicul lor, mai larg sau mai restrâns. Nu există însă formă de comunicare între ele. Dacă lăsăm la o parte marile instituții județene sau municipale, care își desfășoară activitatea după un program continuu, bine articulat, celelalte inițiative au tendința să se enclavizeze, să se izoleze, în forme de separație orgolioasă. Cum să creăm și să favorizăm o formă de comunicare între ele? Un forum de dialog ar fi absolut necesar, ca o permanentizare a schimbului de informații, de opinii și de valori, printr-un transfer dintr-un domeniu într-altul. Acest ar putea fi rolul unui Salon cultural orădean.
Funcțiile ideale ale unui asemenea Salon cultural ar fi multiple. În primul rând ar fi un spațiu de dialog al artelor: literatură, muzică, arte vizuale, teatru, film. S-ar crea o zonă de intersecție între teme și stiluri ale actualității, dar și o ocazie de a se întâlni personalități din aceste domenii, care, cu toată disponibilitatea lor, totuși nu comunică între ele, deși se află într-o vecinătate apropiată. Ar fi, într-un fel, o variantă de revistă culturală vorbită, poate mai atractivă decât o revistă imprimată, într-o vreme în care lectura pe hârtie, în singurătate, e practicată din ce în ce mai puțin. Obiceiurile de lectură și difuzarea culturii s-au schimbat foarte mult. 
Colocvialitatea ne-ar reuni și ne-ar stimula. S-ar realiza astfel și o dorită intersecție a mai multor tipuri de public, prin eșantioanele dispuse la dialog, la transgresiunea granițelor și a propriilor limite. Ne-am învinge unele inerții, văzându-ne afinitățile, diferențele, compatibilitățile, convergențele posibile, pentru a nu persista în atitudini refractare a unora față de alții. Cultura ar trebui să ne unească pe teritoriul marilor ei valori. Va fi și o ocazie de a ne cunoaște mai bine între noi. Protagoniști vor fi purtătorii de cultură din spațiul nostru geografic: creatori și receptori, deopotrivă.
Pe lângă un dialog al artelor, ne gândim să realizăm și un dialog al generațiilor. Se vor întâlni în acest Salon cultural cititori/ascultători de toate vârstele, dacă el va reuși să-și îndeplinească menirea. I-am vrea alături pe cât mai mulți pasionați de cultură: elevi, studenți, profesori, profesioniști ai artelor sau amatori, scriitori consacrați sau aspiranți. Inițial, am vrut să denumesc acest Salon altfel: Clubul 3G sau Clubul Excelsior 3G, înțelegând în prescurtarea 3G: „3 generații”, pe care le văd împreună. Segregarea pe generații, ridicarea unor bariere de comunicare, absolutizarea unor exclusivisme nu sunt semnele bune ale timpului nostru.
Pe de altă parte, vedem realizându-se convergențe între un patrimoniu al trecutului și un patrimoniu al prezentului. În istoria culturală bihoreană, avem personalități ce merită evocate dintr-un trecut estompat, amenințat de uitare, sau evidențiate din imediata noastră actualitate, uneori ingrată. Oradea și Bihorul au considerabile resurse culturale ce trebuie puse în circulația firească a unui prezent generos cu valorile sale. Ne vom înscrie în bătălia pentru resurse, cu gândul de a le valorifica și de a le pune la temelia prezentului.
Suntem și în căutarea unui public receptiv, pe măsura bunelor noastre intenții. Vom crea un forum de discuții, un fel de revistă vorbită cu teme pregătite în prealabil și expuse pe scurt în opinii argumentate, integrate într-o civilizație a dialogului.
Nu ținem conferințe, nu facem cenaclu, nu organizăm lansări de carte, dar vom ține cont episodic de aceste posibile modalități de afirmare. Nu vom ignora aniversările, dar vom evita festivismele. De Ziua Culturii Naționale asistăm la o mare efervescență, care se stinge repede. Cultura de ocazie, necesară și ea pentru satisfacerea conjuncturilor, e superficială și efemeră. Alături de o cultură de duminică, de sărbători sau festivități oficiale, ritualizată la evenimente de excepție, pledăm pentru o cultură asimilată, trăită și promovată în toate zilele din an.  
Formulând aceste principii, e posibil să ne fi propus idealisme prea mari. Le vom adapta și ne vom acomoda în exercițiul întâlnirilor noastre.
Începem sub auspiciile Muzeului Țării Crișurilor, unde am obținut generoasă găzduire. 


Prima întâlnire va fi marți, 21 ianuarie 2025, ora 17.00 la Muzeul „Iosif Vulcan”. Subiectele propuse acum sunt: Nicolae Balotă în anul centenarului (prezintă Carmen Niță); lansarea în urbe a revistei studenților de la Litere „Între timp” (prezintă Anca Tomoioagă);  Dumitru Branc va citi din poeziile lui; vom analiza două cărți apărute anul trecut: romanul Zavaidoc în anul iubirii de Doina Ruști (prezintă Alexandra Olah) și volumul de poezii Se face liniște în mine de Ana Blandiana (prezintă Viorel Chirilă). În final, vom discuta proiectul acestei inițiative, spațiul de desfășurare, formatul, propuneri pentru temele viitoare.
Sunt invitați să participe toți cei care cred că se vor simți bine și vor să intre în rezonanță cu gândurile noastre bune în Salonul cultural orădean, toți cei care vor să-și întâlnească prieteni vechi sau vor să-și facă prieteni noi.