Nu știm cine va fi viitorul președinte, dar, până de curând, se părea că știm cine va fi viitorul nostru premier. Exista, aparent, un consens destul de larg printre primii candidați la președinție cel mai bine cotați în sondaje să fie desemnat premier Ilie Bolojan, înconjurat de o considerabilă aură de simpatie și încredere. Era important că păreau să fie de acord PSD, PNL și USR. Ba chiar se manifestase orgoliul care dintre partide l-a propus primul. Intențiile comune, destul de clare inițial, s-au tulburat ulterior.

După ce, în cursul unei săptămâni, părea să fie de acord, în principiu, și cel propus, acesta a adăugat o nuanță: va accepta propunerea de a forma guvernul dacă președintele ales va fi Nicolae Ciucă, adică fruntașul PNL – ceea ce cam umbrește orizontul de probabilitate. Răspunsul lui Ilie Bolojan e precaut. Nu va accepta o majoritate fragilă de sprijin. E bine să amintim, pentru cei mai puțin informați, că Ilie Bolojan nu a colaborat pe plan local cu PSD. E obișnuit cu o majoritate PNL. Marcel Ciolacu declarase împăciuitor, că, dacă va câștiga alegerile prezidențiale, nu va desemna premier din propriul partid și că l-ar putea desemna pe Ilie Bolojan. PNL nu mai vrea coaliție de guvernare cu PSD, ci cu USR, cu care s-a mai fript.

Tangoul declarațiilor tulbură puțin previziunile, mai mult sau mai puțin optimiste. Părerea multora este că singura posibilitate de a dobândi stabilitate politică la guvernare după alegeri ar fi coaliția PSD-PNL. Vom vedea ce spun procentele rezultatelor concrete de la alegeri, dacă alte combinații sunt posibile. Rău de tot încurcă socotelile ascensiunea AUR, cu care nu vrea niciun partid serios să se alieze.

În adversitatea atât de vie (teatrală, spun unii, adică jucată, simulată, aparentă) dintre PSD și PNL intenția comună de a-l desemna premier pe Ilie Bolojan era/este/ar fi o relativă surpriză. Adeptul reformelor radicale în administrație, cu tendințe probabile spre statul minimal, poate oferi soluții de raționalizare a aparatului bugetar, dar prin măsuri dureroase care vor aduce repede prejudicii ambelor partide. Nu știu dacă nu cumva anunțarea premierului funcționează de pe acum ca o sperietoare pentru unii alegători (câteva zeci de mii, dacă nu sute de mii, dintre cei vizați de reduceri). Perspectiva e foarte încurajatoare teoretic. Nimeni altcineva nu s-ar încumeta la o asemenea reformă/restructurare administrativă radicală, dincolo de promisiuni și declarații în șoaptă, să nu audă electoratul vizat. Vom vedea cum vor reacționa partenerii când vor auzi sau vor citi programul de guvernare, prezentat în parlament în lectura lui Ilie Bolojan (dacă vom ajunge până acolo). Un prim contact l-au avut din discursul liderului penelist la lansarea programului PNL în alegeri.

Primele măsuri pe care le va lua un guvern Bolojan nu pot fi decât o treaptă (ca să nu zic un pas) spre un regim de austeritate. Cine se va învrednici să suporte un asemenea efect? Numai o coaliție PSD-PNL ar putea rezista acestui șoc reformist, absolut necesar pentru redresarea economiei, comerțului și finanțelor. Măsurile propuse nu vor fi dintre cele ușor de suportat de către alegătorii PSD și nici de către cei ai PNL (care nu sunt doar privații sau corporatiștii). Se va vedea la aplicarea lor. Ilie Bolojan are idei radicale în reforma administrativă a unor instituții centrale, așa cum a procedat pe plan local când a fost primar la Oradea și când a reorganizat Consiliul Județean Bihor. Rezultatele sunt bune, măsurile s-au dovedit benefice. Dar Oradea și Bihorul sunt abia două insule dinspre care nu s-a auzit niciun murmur. O reformă la scară națională va avea alte implicații și ecouri, care pot declanșa o furtună. Cum spuneam: mă tem că partidele însele, acelea care îl vor susține pe premier, vor avea de suferit. Dar bugetul are nevoie acută de reducerea cheltuielilor. Se știe prea bine că trăim pe împrumut și pe bani europeni. Până când? Vine momentul unui decont! – a afirmat răspicat și îndreptățit Ilie Bolojan în discursul său, unanim apreciat, de la conferința de lansare a programului de guvernare al PNL. Războiul dintre sectorul public și sectorul privat sau cine îi apără pe unii și cine îi apără pe ceilalți se transferă în războiul dintre social-democrați și liberali sau dintre stânga și dreapta. Or, în această privință, răspunsul lui Ilie Bolojan e previzibil.

Acum, în impas bugetar, cu inflația cea mai mare din UE, e mai important pentru noi un premier bun decât un președinte bun. Premierul va trebui să acționeze pentru stoparea creșterii deficitului bugetar (ajuns la 8%) și pentru calmarea inflației (să nu mai depășească 5%). Guvernatorul BNR s-a arătat rezervat în previziunile despre creșterea prețurilor și a inflației anul viitor, până nu vedem direcția pe care o va lua noul guvern. Președintele ales își va dovedi perspicacitatea și pragmatismul în funcție de cum va reuși să desemneze ca premier un om politic competent, capabil să găsească și să implementeze soluții salvatoare pentru o economie în derivă. Aparatul administrativ central și local e supraponderal, aglomerat de autorități și agenții nenumărate, unele cu responsabilități difuze greu de imaginat. Wikipedia lista, în 2008, 244 de agenții, regii, companii naționale și autorități aflate în subordinea guvernului. „Ziarul financiar” număra, tot în 2008, 256 de agenții guvernamentale. Dar nu e numai asta. E nevoie și de o reorganizare administrativ-teritorială (la nivel de regiuni, județe și primării), despre care, dacă nu greșesc, nu a vorbit nimeni în campanie. Dar problema vitală a energiei, a prețului la energie? Plus dilema insolubilă între reglementarea și dereglementarea pieței, nu numai la alimente. Și multe altele. Programul de guvernare e mult mai complex. Cine să aibă curajul și priceperea să le facă pe toate? Dar, mai ales, cine să-și asume riscul?  Sau poate nu acum? Încă nu e momentul?

Așa încât, cu mentalitatea noastră de resemnare și amânare, nu știu dacă un guvern Ilie Bolojan, pragmatic și reformist, este o promisiune electorală prea încurajatoare pentru un electorat blazat, care nu crede că am fi într-un impas, ci, dimpotrivă, crede că e bine să trăim pe datorie, atâta timp cât și alții trăiesc la fel; ba chiar pe datorii mai mari și, pe deasupra, trăiesc mai bine decât noi. Ce răspundem la un asemenea argument? Că e vorba de state și economii mai puternice, cu democrații consolidate, care se bucură de mai multă încredere, autoritate și influență pe plan internațional? Nu în toate cazurile.

Chiar e nevoie de un guvern Ilie Bolojan? – vor filosofa scepticii. Liberalii sunt datori să ne convingă de o asemenea necesitate. Dar poate că și pesediștii. Nu mai zic de useriști, care au fost primii doritori! Am da un vot mult mai rațional dacă, atunci când votăm președintele sau lista candidaților pentru parlament, am ști cine ar putea fi premierul. Procentele de la urne vor decide.