Faptul de-a legifera împotriva cetățenilor nu mai este o noutate în România. Atât  Guvernul, cât și Parlamentul s-au întrecut în proiecte legislative care mai de care mai controversate. Dacă ne obișnuisem deja cu tendința spre "legiferarea fărădelegii", în special în tentativa de-a bloca justiția, iată că noul Cod Fiscal e aducător și de hora unirii politice, dar și de lovituri sub centură date simplilor cetățeni.

Aflăm cu stupoare dintr-o prevedere a noului Cod Fiscal că românii aflați în străinătate, care nu au venituri în țară, sunt obligați să plătească asigurări de sănătate în valoare de 800 lei anual. Înainte, cine nu folosea sistemul de stat nu avea această obligație. Dar despre subiecte de interes public, ca acesta, nu se discută la televiziunile pușcăriașilor, care, în afară de a produce falsuri, intoxicări și a face jocurile de putere ale unor tabere, nu servesc niciun interes civic. Cât privește problema cu Diaspora, ea e mai veche, cam de când clasa politică a început să îi deteste pe cei din afară mai mult decât pe cei din țară, pentru că nu-i poate controla la fel de bine. Aici în țară, sistemul se descurcă,  oferind două alternative cetățenilor săi, ești în mafie sau ești pălmaș. Deranjul creat de românii din străinătate a început încă din 2009,  când aceștia au înclinat balanța scrutinului prezidențial, votând pentru continuitatea demersurilor de europenizare, iar anul trecut au făcut la fel. Cu toate că au existat beneficiari ai acestui vot, partidele nu și-au dorit o largă reprezentare a celor din Diaspora în Parlament. Au simțit mereu că asta le-ar slăbi influența. Dovadă că diasporenii rămân subreprezentați în Parlament, șase locuri, iar despre implementarea votului prin corespondență se vorbește doar din 2019. Motivul e simplu, mahării politici știu că diaspora n-ar vota partidele mari, putrede de corupție, ci s-ar orienta spre alternative politice noi și fără gabarit prea mare. Ar fi un mare pericol pentru oligopolul politic atât de mult dorit de sistem.

Revenind la românii de peste hotare, ei sunt pedepsiți de perdantul alegerilor din 2014 să trimită bani într-un sistem de sănătate corupt, de serviciile căruia mai mult ca sigur nu vor beneficia, asta spre binele sănătății lor. Sistemul de sănătate e unul dintre motivele principale pentru care românii aflați spre vârsta pensionării nu doresc să se întoarcă în țară. Pentru că sunt exact la vârsta când au mai mare nevoie de servicii de calitate. De ce-ar fi atrași, în general, să se întoarcă? Afacerile se fac doar cu statul, iar clasei politice i se rupe de siguranța publică, cum reiese din stenogramele dosarului Apanova. Replica consilierului lui Oprescu spune tot: "Era scris să discutăm de siguranţa populaţiei, dă-o, bă, în p... mă-sii".

Cu ocazia asta am aflat cum consilierii locali pot fi niște șpăgari ordinari care, în schimbul mitei de la Apanova, votau mărirea prețului la apă. Toată lumea era mulțumită, mai puțin bucureștenii care plăteau de se uscau, nu de se udau. Dacă la Primăria Capitalei e posibil un asemenea jaf, ne putem da seama ce e în țara aceasta. Fără un DNA supradimensionat și instituția de recuperare a prejudiciului trecută în subordinea sa, lupta cu corupția rămâne încă disproporționată. Sistemul încolțit de legea dreaptă caută să se răzbune prin legi nedrepte. Cu toate că inspiră încredere doamna Kovesi în această luptă, nu e suficient pentru a speria hienele prădătoare, pentru asta e nevoie de sărăcirea hoților.

Dar nici nu trebuie să cădem pradă unei exigențe absolute, care ne poate face să uităm de progresele în lupta anti-corupție. Faptul că Vântu vorbește singur  pe facebook, acuzând colonizarea americană, e un semn că sistemul a fost lovit în unele aripi ale sale, iar acesta e încă un motiv suficient să fim proamericani.