Obosit de treburile de peste zi, dar mai ales de arşiţa ei necruţătoare, o dată cu lăsarea întunericului, tot omul se retrage în firava răcoare a locuinţei sale, căutând liniştea şi tihna. Dar nu toată lumea doreşte acest lucru... Dovadă bolizii ce sfâşie pacea nopţii cu turaţiile lor ameţitoare, profitând de goliciunea străzilor, "zburdând" mai ceva ca-n raliuri. Dar nu bine trec acestea şi când te aştepţi mai puţin, bucuros că ai reuşit să adormi, liniştea nopţii este sfâşiată iar, dar, de această dată, de muzica dată la maxim, care bubuie în boxele maşinilor unor descreieraţi certaţi cu omenia şi cu bunul simţ, pentru că ei nu se gândesc la cei care ziua muncesc, la bătrânii sau copiii care dorm la acea oră târzie din noapte. Dacă înainte ne simţeam oarecum în siguranţă, pe timp de noapte, ştiind că pe străzi (chiar şi lăturalnice) patrulele formate din jandarmi, gardieni şi poliţişti erau la datorie, veghind la liniştea cetăţeanului, se pare că aceştia nu mai există sau sunt nevăzuţi, cert este faptul că s-a ajuns la situaţiile arătate mai sus. Nimeni, dar aboslut nimeni, nu le cere socoteală celor care noapte de noapte, profitând de o totală libertate, încalcă nişte norme legale, neţinând cont nici de cele morale. Oare nu există ieşire din această situaţie? Iată o întrebare la care ar trebui să mediteze organele în drept, să vegheze la liniştea cetăţeanului şi respectarea normelor din convieţuirea socială.