Ca şi evenimentele din vară, care ne-au arătat că nu avem stat de drept, instituţii şi nici cultură democratică, şi tărăşenia din jurul privatizării Oltchim ne-a arătat că statul nu e doar ticălos, ci e şi imbecil. De fapt, statul român e un putregai în care colcăie toţi viermii neputinţei.

Am putut vedea din plin acest fapt odată cu telenovela orchestrată de Dan Diaconescu. Personaj, de care acum toată lumea se leapădă, după ce aproape toate posturile tv, chiar şi cele de ştiri, s-au inspirat din reţeta sa mediatică de succes. Jurnalismul coborât în noroaie este astăzi extins ca un cancer. Aşa cum unii se ţin de nas când aud de populismul deşănţat al lui Dan Diaconescu, care aruncă cu promisiunea celor 20.000 de euro, tot aşa ar trebui să ne aducem aminte cum Mircea Geoana promitea românilor de afară, tot 20.000 de euro, în caz că se întorc în ţară. Cert este că patronul Televiziunii Poporului a dovedit că n-are niciun scrupul, atunci când vine vorba de-a face bani, sau, mai nou, de-a creşte în sondaje. Dar mai grav este că de 23 de ani, statul român, prin reprezentanţii săi, n-are niciun scrupul în a jefui această ţară. Aflăm acum că pe lângă Oltchim au trăit toţi bine, şi "bourenii", şi eternul Felix, care demonstrează că eşecul suspendărilor e o frecţie la piciorul de lemn, omul se poate îmbogăţi fără oprelişte, din orice (o)poziţie. E limpede pentru toată lumea că situaţia de la Oltchim s-a prelungit agonic în toţi aceşti ani, sub privirea contemplativă a guvernelor ce s-au perindat la putere. Privatizarea este un lucru bun, dar nu în sine şi nu cu orice preţ. În acest sens, ca şi în privinţa absorbţiei de fonduri UE, modelul polonez ar fi trebuit să ne servească drept exemplu. Ei au acţionat printr-o intervenţie a statului, cu scopul modernizării, făcând astfel cât mai atractivă oferta de privatizare pentru potenţialii investitori. Ideea este că în acest timp, oamenii îşi păstrează locurile de muncă, iar în cazul unei vânzări, preţul nu este unul de nimic. Dar cine să facă aşa ceva la noi? Ilustrul domn Chiţoiu? Coborât parcă dintr-o scenetă de Caragiale, din arhiva TVR, asta în cazul în care actualul director al televiziunii publice, celebrul Elwis, n-a dat afară şi arhiva.  Dar românii încă îşi pun speranţe în politicieni, ceea ce arată că noi nu avem, societate civilă, care să respingă acest putregai politic. Tot ce-au înţeles ei, e că e bine să te duci ca boul la vot. Nu contează de ce, că aşa e democratic. Votul n-are nicio treabă cu democraţia, şi în regimurile totalitare se votează. Asta e cea mai primitivă înţelegere a democraţiei, e la nivel de stat african. Chavez, Lukasenko, toţi conduc cu vot în spate. Şi kgb-istul de mare succes, Putin, adoră urna. Interesul acestor găşti politice e de a crea o isterie teribilă în campanie, astfel încât să existe o polarizare talibană. Iar oamenii trăiesc iluzia că de votul lor depinde schimbarea sau restaurarea. Pe acest fundal, Dan Diaconescu vorbeşte mereu de ciocoi, el fiind deja un pui de ciocoi, legănat de yacht şi ridicat de elicopter, doar că acest discurs prinde. Şi asta pentru că el e unul adevărat, chiar dacă vine de la vrăjitorul DD. Iar lupta politică electorală, din iarnă, va fi din nou, un blat ordinar. Îşi vor negocia toţi colegiile, chiar adversari fiind, ca în final să nu rateze Parlamentul, la fel cum şpăgile, singurele tranzacţii de care e capabil statul român, îşi vor urma calea neabătută.