Un mare şi distins iatroistoric (Radu Iftimovici) a publicat recent, într-un săptămânal, un articol în care arată că, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în timp ce în toate ţările satelite Germaniei naziste, evreii erau luaţi şi duşi în lagărele morţii, la Bucureşti s-a deschis o Facultate de Medicină pentru evrei, cu profesori evrei, concomitent cu faptul că România nu a trimis niciun evreu în sinistrele lagăre şi că românii din Ardealul de Nord ocupat de horthyşti îi ajutau pe evrei să fugă în România, de unde puteau pleca în largul lumii. Sunt acestea realităţi care fac din România un unicat al acelei crunte perioade. Aceste realităţi au fost recunoscute verbal şi în scris de către marele rabin al Genevei.

Cu o promptitudine stupefiantă, în acelaşi săptămânal se publica o replică a unor profesori din New York la acest articol. În respectiva replică autorii reduc aspectul problemei la "Un episod trist dintr-o istorie tragică". Istoria într-adevăr a fost tragică, dar episodul relatat de Iftimovici este unul fericit, în raport cu ceea ce se întâmplă în ţările satelite sau cucerite de Germania. Refuzând a vedea întreaga realitate a perioadei interbelice europene, în nuanţele sale geografice şi contextele locale, care în perioada interbelică a dus la creşterea progresivă a curentelor antisemite până la descreierata soluţie finală, asemenea atitudini refuză toate faţetele adevărului în numele unei culpabilizări necondiţionate, la acelaşi nivel de culpabilitate, a tuturor statelor europene controlate militar sau politic şi cultural de Germania. Aşa de exemplu se face următorul calcul fals: "Înainte de al doilea Război mondial în România au vieţuit atâţia evrei. După război, în România, mai existau doar atâţia." Se refuză a se ţine cont că evreii din nord vestul Transilvaniei au fost trimişi la exterminare de către hortişti, nu de către statul român, iar cei din Basarabia şi Bucovina au rămas în URSS. Nota bene: când ungurii l-au sărbătorit, recent, pe Horty ca pe un erou naţional şi i-au ridicat statuie, evreii nu s-au simţit vexaţi! Dar  socoteala vi se pare corectă? Din păcate nu avem istorici cu sânge în dispozitiv care să etaleze faptele concrete, bucată cu bucată, în lumina lor reală. Ele nu pot fi clasate înainte de a fi corect cunoscute. De asemenea, se trece cu vederea că au existat măsuri luate nu împotriva evreilor ca etnie, ci împotriva comuniştilor evrei care erau agenţii lui Stalin şi care în final ne-au adus pe cap bolşevismul, un regim criminal care în prima lui fază a distrus aproape integral elita intelectualităţii române, peste 300.000 de intelectuali. Ne-au adus comunismul, ni l-au lăsat pe cap şi au plecat bine mersi în occident să se bucure de capitalism. Cine erau majoritari în securitatea acelor vremi? Aceste date nu fac parte din istorie? Este mai mult decât păgubos a pune problema în mod tendenţios, unii nu au nicio vină, alţii au şi vini pe care nu le-au avut. Mi se va da răspunsul "Nu evreii, ci comuniştii evrei. Fiecare etnie este populată de toate curentele politice normale şi anormale! Răspunsul îl consider corect. Dar, atunci de ce este valabil doar pentru unii şi nu este valabil şi pentru alţii? Desigur, la ora actuală evreii domină mediatic o parte a lumii. Dar dincolo de partea manipulabilă a opiniei publice şi a memoriei sale, există o parte a memoriei colective care nu poate fi manipulată de absolut nimic. Este memoria de acasă, cea transmisă de la individ la individ, din generaţie în generaţie. Ea este întotdeauna vie, oricât de tăcută ar fi. Importanţa ei constă în aceea că atunci când este minţită prin încercarea de manipulare, ea va genera frustrare, nemulţumire, în final ostilitate, care se poate transforma în ură. Nu este interesul nimănui. Adevărul imparţial, prezentat în nuanţele sale, fereşte de acea reacţie ostilă, extrem de persistentă în timp, transmisă prin generaţii. Iar oamenii cu adevărat de bună intenţie promovează tot ceea ce poate duce la împrietenirea popoarelor şi combat tot ceea ce poate genera ură între ele. Între adevăr şi propagandă există o diferenţă de specie. Toate pe lumea aceasta se nasc, cresc, înfloresc, apoi se veştejesc şi mor. Memoria moare ultima. În acelaşi timp sunt sigur că imensa majoritate a românilor şi a evreilor doresc adevărul şi prietenia, iar nu propaganda şi duşmănia, pentru că întotdeauna propaganda generează duşmănie.