O întrebare îmi stăruie în minte de o bună perioadă de timp. Ea se face auzită și în rândul celor din jurul meu, din mediul profesional, politic și non-politic. Am încercat să-i găsesc sau să primesc răspuns, dar încă nu sunt sigur că am reușit să am unul suficient de convingător. Cum se explică faptul că măsuri bune de natură economică, financiară și socială, înscrise în Programul de guvernare și aplicate în cea mai mare parte a lor au reușit să creeze totuși nemulțumiri în rândul celor care beneficiază de ele?

 

Simplu spus, o creștere de salarii ar trebui să primească un feed-back pozitiv. Or observăm și auzim din diferite zone sociale o serie de nemulțumiri, fie că e vorba de creșteri nesemnificative, fie că în unele cazuri salariile scad sau nu sunt etic așezate. De asemenea, a existat temerea că nu sunt resurse bugetare pentru asigurarea plății lor. O creștere a pensiilor ar trebui să fie primită cu aplauze de către toți beneficiarii și poate de către întreaga societate. La fel ar trebui să stea lucrurile în cazul reducerii taxelor, în special a impozitului pe venit sau a contribuțiilor sociale. Și de asemenea în cazul măsurilor de stimulare a creării de noi locuri de muncă.

Nu îndrăznesc să mă gândesc la o altă întrebare, care chiar nu are răspuns și anume aceea legată de cauza pentru care nu au fost exprimate astfel de nemulțumiri atunci când au fost reduse salariile și pensiile sau au crescut taxele.

Fără a avea pretenția de reusită, voi încerca o explicație a acestei stări de lucruri, care ar putea fi măcar parțial un raspuns la dificila întrebare. Se spune că o întrebare inteligentă conține în ea răspunsul însuși, dar nu e cazul aici. Adaug că am scris și vorbit în timp atât despre unele măsuri legate de așa-numita revoluție fiscală, cât și despre modul cum cred eu că ar trebui aplicate unele măsuri din Programul economic. Nu am deloc pretenția că sunt un mare specialist și nici nu dețin vreo poziție care să-mi favorizeze accesul la informațiile pe care le au decidenții politici și administrativi, dar cred că expertiza practică în domeniul economic și financiar cumulată cu cea din teorie și cercetare îmi dau posibilitatea să exprim câteva idei de o manieră simplu accesibilă.

Așadar, care să fie răspunsul la întrebarea mea?

În primul rând, trebuie avut în vedere faptul că un Program de guvernare bun, dacă reușește să fie integral și cu succes pus în practică, aduce câștig electoral și de aceea opoziția politică, în opinia mea, dincolo de limitele normalului, încearcă prin manipulare și dezinformare să reducă posibilul avantaj al unei astfel de realități. Se exploatează exagerat unele greșeli și se interpretează și vorbește, aici și în afara țării, vădit rău voitor, orice fel de impact pozitiv al măsurilor luate. Cred că ar avea de câștigat, dacă ar găsi soluțiile unei opoziții constructive, rezonabile și mai puțin violente.

În al doilea rând, desigur trebuie spus, cu simț de răspundere, că au existat și există unele erori de natură politică și profesională atât în conceperea unor măsuri cât și, mai ales, în punerea lor în practică. De asemenea, comunicarea către societate a măsurilor și a impactului social și economic al acestora nu a fost suficient de eficace. Cred că o abordare mai profesionistă ar fi strict necesară. De asemenea, recunoașterea greșelilor și, desigur, nerepetarea acestora ar aduce beneficii partidelor de la guvernare, atât pe linie politică, cât și în plan administrativ, de vreme ce populația ar înțelege mai bine intenția bună a măsurilor. Poate ar fi ceva mai multă liniște socială și, astfel, o mai facilă implementare a Programului.

În al treilea rând, am putea evidenția mai multe cauze din zona politică, dar aș insista pe cele de natură profesională. Desigur putem fi de acord cu faptul că partidele au destule persoane cu expertiză profesională, dar atunci de ce nu reușesc în suficientă măsura? Nu se orientează bine atunci când fac numirile? De ce, nu? Avem, din fericire, destulă bogăție profesională, suficientă experiență din țară sau de la alții care au reușit mai bine. Teoria economică, financiară și socială ne poate oferi multe puncte de sprijin. Cred că ar trebui apelat în mai mare măsura la specialiști, chiar dacă nu sunt membri de partid și nu ocupă funcții politice sau administrative. Ar trebui cu mai multă înțelepciune să urmăm învățămintele oferite de teoria economică, precum și exemplele de bună practică din jur.

În legătură cu aspectul profesional aș face câteva aserțiuni. Conceptul de economie comportamentală nu este nou, el își are originile în anii ‘70, s-a impus și continuă să se impună cu succes în teoria economică. Richard Thaler, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 2017, în cartea sa „Misbehaving”, spune că un studiu științific relevă faptul că 136 de state din lume îl recunosc și-l aplică. Nu știu dacă România este printre acestea. În esență ar fi de folos să utilizăm comportamentul nerațional al ființei umane în atingerea scopurilor bune pe care le avem.

În contextul aplicării modelelor teoretice, dar fără multe detalii de acest fel, aș vedea, de exemplu, foarte utilă metoda practicată de către alții de a supune unor teste științific efectuate orice măsură care are impact economic, financiar și social. Aplicarea ei ar trebui realizată numai dacă testele dau rezultate pozitive. Un exemplu fericit în acest sens îl oferă așa-numitul organism „What Works Network” din Marea Britanie, înființat de către Guvern cu scopul de a testa măsuri ce urmează a se aplica. Poate că unele dintre măsurile pe cale de implementare fie că se referă la probleme de salarizare sau pensii, fie la cele de fiscalitate, testate fiind cu rigoare științifică, ar fi dat rezultate negative și atunci n-ar fi trebuit aplicate. Sau ar fi trebuit regândite.

Teoria economică recunoaște faptul că o reducere de fiscalitate poate stimula creșterea economică. O idee specifică orientărilor de centru-dreapta, dar agreată și aplicată parțial și de către orientările de centru-stânga. Este demonstrat științific în zona economiei comportamentale că reducerea de taxe ar avea un mai mare impact în ce privește stimularea consumului și pe această bază a creșterii economice, dacă ea ar fi făcută nu prin reducerea de taxe, ci mai degrabă prin acordarea unor „bonusuri”, respectiv dacă același nivel de taxă s-ar aplica la un venit mai mare. Este, cred, un exemplu bun de testat și apoi de aplicat.

În cursul anului trecut Guvernul a pus în aplicare așa-numitul Program “start-up”, utilizând pentru aceasta resurse bugetare cu intenția de a stimula întreprinzătorii să înceapă o afacere și să investească. Scopul final este să se creeze locuri de muncă și, astfel, să crească economia. O intenție cât se poate de bună. Ideea de a stimula investițiile în această formă este specifică și orientării de dreapta, doar că ei stimulează nu prin sponsorizări de la stat la începutul demersului, ci după ce s-a înființat afacerea și s-a atins o anumită cifra de afaceri, prin reduceri de fiscalitate. Oricare dintre idei este bună, dacă reușește crearea de întreprinderi noi. În acest caz, dacă am fi urmat teoria economică comportamentală, am fi obținut rezultate și mai bune, luând în calcul să-i sprijinim pe aceia care încearcă, investesc și nu reușesc. Ar fi fost, în acest fel, mai multe încercări datorită acoperirii într-o anumită măsura a riscurilor și cu siguranță mai multe reușite. Aceasta pentru că, așa cum este cunoscut, în general ființa umană este tributara unui comportament ce urmărește evitarea riscurilor, numit în literatura de specialitate “risk aversion”.

Există, de asemenea, rezultate excelente ale aplicării conceptelor de natură teoretică și a rezultatelor cercetării științifice, a testării măsurilor înainte de aplicare în ce privește reducerea/creșterea de taxe și dobânzi sau a eliminării/ introducerii de noi taxe și contribuții, precum și în domeniul asigurării fondului de pensii. Ar fi fost, în opinia mea, foarte utilă efectuarea unei testări de genul celor oferite de “What Works Network” în ce privește recenta decizie a Băncii Naționale de a crește rata dobânzii de politică monetară. Am o destul de mare certitudine ca așa ceva nu s-a avut în vedere.

Eu cred că am putea aplica rezultatele cercetărilor științifice, punând la lucru specialiștii pe care-i avem în țară sau chiar aducând pe unii din afară. La fel, ar fi un lucru extrem de inteligent, dacă am prelua exemplele de bună practică de la alții.

Scriind un Program de guvernare bun, mi-e teamă că am început deja să fluturăm steagul victoriei. Poate, mai degrabă ar trebui să nu facem asta sau chiar să fluturăm unul alb și să întrebăm, solicităm și preluăm ceea ce-i bun în teorie și desigur în practică.

Altfel, starea aceasta de așteptare a unor rezultate bune în timp ce asistăm la nemulțumiri și critici ar putea fi descrisă magic cu un oximoron al lui Eminescu: suferința, dureros de dulce...