Noul cabinet Cioloș a avut nevoie de politic pentru a se instala, deși se putea negocia mai în forță cu partidele, cât  timp încă vuietul străzii era aproape. Nu s-a vrut acest lucru, ceea ce denotă că avem parte de o cosmetizare tehnocrată din partea sistemului.

Teoretic, guvernul  Cioloș  nu are decât două variante, ori face jocul clasei politice și atunci nu riscă să fie trântit de Parlament, acceptând caravana pomenilor electorale, ori din când în când încearcă să mai strângă corsetul bugetar ca să pară  responsabil față de organismele financiare și mai vine cu inițiative cu adevărat reformiste. Deocamdată a acceptat această ordonanță care majorează cu 10% veniturile bugetarilor, pe  care e drept că o moștenise. Asta nu face măsura mai puțin  contraproductivă, mai ales că ea va deschide balul cadourilor electorale de anul viitor. Cât timp deciziile se iau doar pentru bugetari, fără nici un discernământ și criterii de evaluare, vom rămâne în aceeași stagnare. Pentru a tămâia lucrurile e vehiculată ideea unei reduceri de personal în sistemul bugetar, coroborată cu această mărire. Asta ar fi o măsură mai dură decât tăierile lui Boc, atunci oamenii și-au văzut veniturile diminuate, dar nu și-au pierdut locul de muncă. Așa că e greu de crezut că vor fi deranjați bugetarii, care sunt principala masă de manevră a clasei politice.

Revenind  la  premierul  Cioloș, acesta e mai degrabă  funcționarul  care vrea să aibă trecut în cv, un an ca premier, decât revoluționarul pe care-l clama strada.  Într-o situație ideală, un tehnocrat ar dezavantaja sistemul politic in favoarea societății, iar în cazul în care ar fi amenințat de Parlament ar putea să aibă strada în spate. Aici e drept că se ridică o alta întrebare, cine e strada? Până la urmă nu s-a coagulat nimic din punct de vedere organizatoric, așa că e improbabilă  presiunea civică a acesteia. E posibil ca actualul premier să nu dorească să aibă soarta lui MRU, chiar dacă atunci conjunctura de imagine era defavorabilă oricărui prim ministru numit de Traian Băsescu. 

Deocamdată se văd mulți plantați politic în actuala formulă guvernamentală, ocupând de regulă pozițiile cheie, ceea ce arată din nou că sistemul și-a luat măsurile de protecție. Dacă ne mai gândim și la faptul că anul viitor vor fi aceleași partide nereformate în pole position pentru primele locuri, ne putem lecui de orice iluzie. Se pare că românul e condamnat să aibă ca singură mulțumire faptul că  scapă de unii la anumite intervale. E ca și cum ai divorța de - o scorpie, după care te-ai căsători cu alta, și tot așa. Din cercul nostru vicios, dar și strâmt și rece, vorba poetului național, nu ne scoate nici măcar un seism planetar.