Zornăitul de cătuşe devine asurzitor pentru unii şi încă departe pentru alţii. În funcţie de asta avem şi raportarea la justiţie. Culmea, cei care ani de zile au contestat independenţa justiţiei au încercat să oprească arestările şi să dărâme ordinea de drept, acum salivează dacă văd câte-un adversar politic pe la DNA.

Tipic românesc să nu susţii un principiu, ci doar interesul tău. Însă nu doar adversarii  îşi pândesc transfiguraţi căderea, până şi deontologii sunt emo justiţiari, uneori se bucură de priveliştea nichelată a brăţărilor, iar alteori, când mogulul tv Sârbu ridică mâinile sus, ca într-o secvenţă la Buftea cu Sergiu Nicolaescu, îi încearcă regrete sau suspine, în funcţie de naturel. Din păcate şi televiziunile au comenzile lor, fapt de înţeles, pentru că, dacă ar trăi doar din audienţă, ar falimenta.  Aproape toţi mogulii din tv sunt  puşcăriaşi sau puşcăriabili, ceea ce arată că românii au fost îndobitociţi pe banii lor. Întâi au fost furaţi din buget, iar apoi  banii lor au fost băgaţi în circ tv, războaie politice, manipulare şi spălare pe creier. Culmea, au şi crescut audienţa celor care îi furaseră şi îi fură în continuare. Dar  banii  furaţi de la buget  rămân principala explicaţie pentru care criza n-a falimentat  niciuna dintre televiziuni, cum era inevitabil să se întâmple şi cum a păţit-o presa scrisă. Ba chiar mai mult au apărut unele televiziuni de ştiri  noi. De aici ajungem la tele justiţie care  duce şi  la o emo justiţie, aşa că nu mai ştii dacă unii sau unele o vor pe "Blondă" după gratii pentru felul în care arată sau pentru fapte penale. A nu se înţelege că nu e bine că furnalul justiţiei topeşte fierul ruginit al clasei politice, mai ales că în curând vom încerca să facem cu greu liste, cu politicieni care n-au intrat la DNA. Problema e că dacă se rămâne doar la stadiul unor detenţii care ulterior se tot reduc -  aici merită observat cât de dur sună sentinţele când se anunţă anii de puşcărie şi cum se scurtează în final perioada - nu ne vom putea lăuda cu un lucru bine făcut. Mai ales că politicienii, o dată pătaţi, cu toţii se vor simţi eliberaţi de apăsarea stigmatului infracţional, pentru că nu vor mai vedea în jurul lor decât oi negre şi niciuna albă care să îi arate cu degetul. Se vor avea ca fraţii, dacă în răstimpul acesta nu vor apărea figuri cu adevărat noi. Un lucru e clar, nu vom putea trăi doar din asta, oricâtă satisfacţie justiţiară ar avea poporul privitor la eşafod. Banii furaţi se întorc prea puţin înapoi, iar între timp economia albă rămâne la fel de pipernicită. Doar cu tele şi emo justiţia, românul va  rămâne drogat ca o muscă beţivă.